da!

Am citit in mai multe reviste (recunosc, glossy, condamnati-ma) interviuri si recenzii ale unei carti "yes man", scrisă de un tip tinerel (25) Danny Wallace, cu o freză d'aia trendy crestuţă. Ă, nu mă iau de freza omului, doar mă amuză tipul ăla de păr. Să trecem peste asta.

Întâmplarea face că tipul era destul de trist, şi un nene necunoscut bărbos, întâlnit în autobuz/tramvai/nu conteaza, i-a spus ca ar trebui să zică de mai multe ori "da". Atunci, lui Danny Wallace i-a pocnit o revelaţie fantastică, care i-a schimbat total aproape total viaţa, şi cum altfel, decât în bine. Astfel, dacă înainte să-l întâlnească pe nenea bărbos nu ieşea din casă, că prefera să stea la tv, să nu se deranjeze, să stea liniştit, acum s-a pricopsit cu tot felul de invitaţii, fie că este vorba de la piaţă să cumpere ceapă şi pătrunjel, fie de invitaţii la petreceri. Secretul care era? Că omul nostru nesociabil a cunoscut oameni noi, a avut conversaţii plăcute, oribile, de tot felul, şi s-a simţit foarte bine, în definitiv, căci a socializat.

Dacă voi căuta cu frenezie cartea domnului la librărie sau nu, rămâne de văzut. Cert e că am priceput mesajul, acela că ar trebui să zicem de mai multe ori da.
Şi cum altfel îmi încep această ultra-extraordinară-mega-schimbare revelatoare din viaţă, decât aplicând ce a zis domnul Danny ?!
Aşa că de săptămâna viitoare, care vine, respectiv din data de 27 iulie (ahhh ce frumos, vine chiar după 26, când împlinesc 14 ani şi 5 luni), voi zice numai "da". Desigur, normal, of course că nu la invitaţii dubioase cu altă tentă decât cea decentului.

Tananana: vom vedea ce se va întâmpla! Poate scriu şi eu apoi o carte, despre schimbarea fantastică din viaţa mea. Hihi.

Acum serios vorbind, chiar cred că dacă am zice de mai multe ori "da" la lucruri pe care deobicei le refuzam, s-ar întâmpla ceva bun.
Pentru că unii oameni sunt aşa blocaţi în starea lor de lâncezeală, speriaţi parcă de bombe şi de nou.

părul... PĂRUL !

Coroană ce-ţi îmbogăţeşte capul... fire de păr mângâindu-ţi spatele şi umerii, într-un surâs al soarelui ce-şi împleteşte razele cu... STOP!

Ceea ce voiam să zic este că am un fel de cult al părului. Ceva de genul... "arată-mi ce păr ai ca să-ţi spun cine eşti". Plus că la asta se mai adaugă şi felul în care-l îngrijeşti, în care e prins, alea alea - chestii ce mă fac să te judec aspru, la sânge. Hai să nu hiperbolez, dar sunt pe-aproape.

Părul e un prilej de metamorfoză. Nu pot să zic că de mâine sunt Super Man/Girl dacă n-am părul curat, tăiat, niu heir staiăl. Nu se poate. Prima oară schimbarea vine din suflet, dar sufletul şi podoaba capilară sunt aproape complementare (da, iar hiperbolez: obsesie !). Nu vă mai împărtăşesc criteriile selecte şi preferinţele-mi fine privind subiectul, că vă plictisesc, şi şi-aşa părul meu nu se supune nici unei legi a fizicii, logicii sau bunei cuviinţe. Nici măcar legilor mele.

Aşa...
şi cum ziceam: m-am tuns. Serios. De mulţi ani nu l-am mai avut aşa de scurt. Mai greu e să mă obişnuiesc cu el... ştii tu, când îţi vezi faţa în oglindă... te strâmbi... închizi un ochi... apoi pe celălalt... te mai uiţi o dată să te asiguri că ai văzut bine

- Deci...
dacă mâine nu-ţi răspund la telefon, sau vorbesc prea frumos sau respectuos cu tine, zâmbesc prea des sau din contră, mă încrunt... ştii care e motivul ! ...the precious hair

Vroiam să mai zic ceva foarte important, da' tocmai îmi prindeam părul în coadă şi am uitat .

defapt, care e vina lui vuitton ?

În ziare, la tv, chiar şi în pălăvrăgelilor madamelor, când dai de "Vuitton" sau "D&G", te prinzi care e contextul: e vorba, desigur, de pitzipoancele ce dau n mii de euro (din banii lor sau ai altora) pe genţi de firmă, pantof şi rochii. La fel e şi cu Gucci ori Prada.
Şi atunci madamele schiţează o expresie de dispreţ, revoltate pe frivolitatea fetelor ce poartă vuittoane.
Brand-urile acestea au devenit sinonime cu fiţele, cocalarismul, pitzipoancele.

şi totuşi...

Adrian Boholţan a remarcat că imaginea acestor firme este pătată de unii oameni prin modul lor de a obţine banii şi prin incultura lor.
defapt...
vorbim despre industria modei, despre designeri, despre muncă şi oameni care s-au remarcat şi după trecerea anilor, despre case de modă celebre, uimitoare prin creativitatea şi frumuseţea creaţiilor lor.
accentuez: muncă.

Mie personal...

mi se pare destul de nedreaptă generalizarea şi mânjirea asta.

Şi nu-mi plac verdictele.
E drept că există pitzi care-şi iau vuitton ca să meargă-n bamboo să fie miştoace.
Deasemenea, e drept că pare o cruzime să dai n mii de euro pe aşa ceva.

Dar totuşi...

una e persoana, alta e... brand-ul.
Căci e vorba de modă... de muncă, creativitate, artă.
Eu zic că hai să analizăm de două ori.

Şi să spunem nu kitschului.

Chestia asta are două tăişuri, aşa că e cam greu să-mi dau seama de partea cui să fiu. Totuşi, vreau să accentuez bariera între ce e kitschos şi ce e... true.

my blog is hot

hahah; e funny să vezi la avatarele ăstora din şcoală imagini ce le-am avut postate pe blog, câteodată şi citate.
satisfacţieee ! mulţumesc, mulţumesc !
apropo, cred că e o substanţă dubioasă în aer, sau am băut ceva straniu, de am cele mai drăguţe şi colorate zile ?!

hai să fim eco

Eco e singurul trend care chiar îmi place. E vorba de ... Planeta noastră! Adică locul în care ne trezim, respirăm, alergăm, ne plimbăm, iubim, ne certăm. E casa noastră, mare.
Cu o floare nu se face primăvară. Şi ăsta-i motiv să nu faci nimic? Toţi gândesc aşa. Greşit. Suntem tineri, trebuie să ne implicăm. Şi, cum zicea Barack Obama sau nu-ştiu-cine: We can change the world!

Mâine, dacă nu plouă, mă duc la plantat (cu şcoala) puieţi.

I'll be Eco !

pentru mai multe detalii despre campania foarte faină "MaiMultVerde", click pe banner

love & peace

Exerciţiu de dicţie

am aflat un exerciţiu interesant pentru dicţie:

@ zi in fiecare dimineata: Trinidad and the big Mississippi and the town Honolulu and the lake Titikaka. The Potokatepete is not in Canada, rather in Mexico, Mexico, Mexico.
Zi din ce in ce mai repede, iar cand ai impresia ca merge bine, ia un creion in gura sau o pietricica si deranjeaza limba cand vrea sa pronunte cuvintele corect. Ai sa vezi rezultatul dupa ceva timp. E uimitor.

Exerciţiul 1
- bra
- bre
- bri
- bro
- bru
- bră
- brî

Exerciţiul 2

Pila-n pungă, punga-n pila, pilălău cu pila lungă pileşte pila pili cu pila lungă pe
dunga pili până când punga-n pilă a pilit pila pilită-n dungă.

Exerciţiul 3
- vra
- vre
- vri
- vro
- vru
- vră
- vrâ

Exerciţiul 4
- jra
- jre
- jri
- jro
- jru
- jră
- jrâ

-

Exerciţiul 5
Capra neagră-n piatră calcă,
Cum o calcă-n patru crapă!
Crapă capul caprii-n patru,
Cum a crăpat piatra-n patru!
Capra neagră calcă-n clinci,
Crapă capu caprii-n cinci
Cum a călcat capra-n clinci.
Capra paşte lângă casă
Capu caprii crape-n şase!
Capra noastra n-are lapte
Crapa-i-ar coarnele-n şapte!
Capra-n piatra a calcat
Piatra-n patru a crapat,
Povestea s-a terminat!

Exercitiul 6
Până când a cărămidărit cărămidarul pe cărămidăriţă, a cărămidărit cărămidăriţa pe cărămidar la fel cum ar fi vrut cărămidarul să cărămidărească pe carămidăriţă-

Exercitiul 7
Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte. Şi-n sus şi-n jos de casa sa, saşul coseşte şi-şi spune sieşi: sunt Saşa Cosaşul care cât şase saşi coseşte şi-n sus şi-n josul casei cât şase case.

Scurte indicaţii:

- exersează fiecare exerciţiu în parte
- repetă fiecare exerciţiu (10-20 de ori)
- trebuie să încerci să-l spui cât mai repede.
- printează exerciţiile pentru a le putea exersa mai uşor
- învaţă-l pe de rost şi rosteşte-l repede fără să-l mai citeşti
- reia exerciţiul după câteva zile

Acest set de exerciţii sunt specifice tehnicilor actoriceşti. Ele au o largă aplicabilitate, fiind utile prezentatorilor TV, oamenilor politici şi de ce nu oamenilor care doresc să-şi imbăntăţească dicţia.

Partea a II-a preluata de pe:
http://www.traininguri.ro

Personal: Eu mi le scot la imprimantă şi le exersez.

all the small things

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Copăcelul acesta e numit "Copacul fericirii".

Despre blogul meu (II)

Blogatu a lansat un concurs dragut; tema zice ca trebuie sa-mi descriu blogul.

1. Data naşterii, locaţia şi alte celea
http://www.mademoisellealle.blogspot.com a luat naştere (în urma unei scântei a creierului meu) pe 7 martie 2009, sâmbătă. Locaţia? Marea lume a Internetului, cu tatăl blogspot (deşi câteodată mă întreb dacă nu e mai fain pe wordpress). Mademoiselle Alle vine de la mademoiselle (care-mi place tare cum sună) şi de la Alle (adică eu).

2. Chestii serioase
Tema blog/ului este una destul de veselă, albastră (da, ignorand rufele... are norisori draguti). Titlul este "alle", iar mai jos, ca subtitlu, este scris "haideţi să face lumea mai bună - 14 ani" { acesta fiind, defapt, şi mottoul blogului meu, ... }. Informaţiile sunt dispuse pe două coloane. În partea stângă se află scrise articolele, care sunt însoţite, deseori, de imagini şi/sau o melodie (embed de pe trilulilu). Comentariile pot fi introduse de oricine, însă, înainte de publicare, ele trebuie acceptate de mine (moderarea comentariilor), pentru a le gestiona mai bine. Numărul maxim de articole pe pagină este de 10. Sidebar-ul drept conţine: poziţia mea în zelist (sub titlul puiuţ de blog), un contor ce arată numărul vizitatorilor totali (+ câţi sunt online, etc), reclamele (folosesc Google AdSense... până acum 0,08 $ câştig :lol:), contactul, care conţine adresa mea de e-mail, ID-ul de Yahoo Messenger, contul meu de Twitter şi de Youtube. Deasemenea, în partea dreapta se mai află lista blog-urilor pe care le lecturez, arhiva articolelor mele, o poezie (Avem timp - Octavian Paler) ce îmi place tare mult, şi din care se pot extrage multe învăţături; profilul meu; nişte sfaturi despre "cum să îţi începi ziua bine", etichetele (adică subiectele despre care am scris), şi o aplicaţie care arată din ce zonă a ţării şi a lumii vin vizitatori pe blogul meu.

3. Articolele mele
Eu scriu despre ce cred, despre ce văd, despre ce-mi place, despre ce am auzit; astfel, se oscilează între categoria personal şi divertisment. Scriu, o dată pe săptămână, o filă din jurnalul meu din acea zi. Deasemenea, în fiecare duminică public 3 citate (ca să am o săptămână frumoasă) . Din articolele mele simple, încerc să extrag nişte învăţături şi imbolduri morale... chiar dacă articolul respectiv vorbeşte despre un domn portar sau despre vreme. Unele dintre scrierile mele conţin expresii naive, poate din cauza că EU le scriu. Poate părea un blog copilăros, mai ales că eu nu fac parte din categoria de bloggeri care scriu despre ce a mai făcut Google, sistemul X, informatică, IT, etc.

4. Cui îi este destinat blogului
Tuturora.
Indiferent de varsta. Si mai ales acelora care n-au uitat sa fie copii.

PS: este primul concurs din blogosfera la care particip... sper ca blogatu sa-mi poarte noroc.

Pesimismul şi optimismul, la mine

Ştiţi că există oameni pesimişti, optimişti, realişti, la mijloc, etcetera.
O mică definiţie, ca prolog, de la domnul dexonline.

PESIMÍSM Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodământ fatal; concepţie filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferinţa predomina în lume şi nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte; stare sufletească de deprimare.
OPTIMÍSM ( Concepţie asupra vieţii dominată de încredere în viitor şi în oameni. 2) Tendinţă de a vedea părţile pozitive ale oamenilor şi ale realităţii

Eu am o viziune foarte sinceră asupra oricărei situaţii:

1. Nimic rău nu se poate întâmpla.
2. Dacă se întâmplă ceva rău, nu este chiar aşa de rău pe cât se credea.
3. Nimic rău nu este chiar aşa rău.
4. Dacă există posibilitatea să se întâmple ceva rău, nu se va întâmpla.
5. Orice ar fi, totul se întâmplă cu un scop.



Mă rog, poate părea paranoia chestia asta. deeeeeeh - - ete na.

Mai există altă cateogrie a pesimismului meu. Tot timpul la concursuri, teste, blabla, îmi estimez nota mult mai mică. Tot timpul fac asta. Şi pe drept, atât timp cât n-am ştiut totul, perfect, îmi dau seama de greşelile făcute. E naşpa, unii mă consideră ipocrită, cu fiţe, (citez: "că diiiiic, zice că ia 7 şi a luat 10. huuuu").
God ! Sunt aşa de norocoasă ! Tot timpul când cred (şi chiar cred) că n-am făcut nimic, că iau un rezultat urât, se dovedeşte contrariul. Şi, sincer, mă simt mult mai bine decât dacă m-aş fi bătut cu pumnul în piept că sunt cea mai bună... şi să nu fiu.

Exagerez, sunt câteodată pesimistă... dar, în interior (acolo, in), eu ştiu că orice ar fi, nimic rău nu se poate întâmpla. Şi, dacă, hai să zicem, se întâmplă, soarele răsare... Apoi, mă gândesc la neuronii mei. Nu aş vrea să-i chinui din orice tâmpenie, nimic, conflict, să-i omor... măcar de dragul de a fi o bătrânică lucidă... peste muuulţi ani.

Unii zic că nu sunt cu picioarele pe pământ. Ba sunt.

Tu cum eşti ?

Weekend plăcut !

Weekend plăcut !



Lily Allen - Friday night
Asculta mai multe audio Muzica »


şi câteva lucruri despre somn, culese de mine, şi dovedite ştiinţific (nu mai zic de ce institut, că nu vă interesează şi vă plictisesc).

Daca angajatii dorm bine, intreaga economie are de castigat.

Un pui de somn de doar sase minute poate contribui la imbunatatirea performantelor la testele de memorie.

Somnul poate imbunatati procesarea memoriei in creier.

Dupa un studiu in amanunt, cercetatorii de la un centru medical din New York au ajuns la concluzia ca un "pui de somn" la pranz este bine venit si ca acesta se poate dovedi foarte folositor pentru o buna concentrare in urmatoarea zi.

V-ati intrebat cati dintre noi nu pot dormi bine duminica noaptea, ne foim, ne trezim in toiul noptii si deseori visam urat, iar ziua urmatoare ne trezim obositi, iritati si fara chef de viata. Mai mult de jumatate din cei 3.500 de subiecti nu reusesc sa se concentreze luni dimineata la serviciu/şcoală, se simt iritati de sefi ori colegi, iar unii au atipit in timpul zilei. Se pare ca una dintre cauze este aceea ca adormim cu cel putin o ora mai tarziu, inspaimantati de gandul ca urmeaza dimineata de luni.

La polul opus se afla noaptea de vineri in care avem cel mai odihnitor somn. Unul dintre remedii ar putea fi un week-end cat mai activ si sa ne culcam zilnic la aceeasi ora.

şi nu în ultimul rând, Somnul face bine la frumuseţe !

sursa: descopera.ro

aşadar: un weekend plăcut. şi somn uşor !
p.s.: dacă aveţi insomnii, lăsaţi comment că poate îmi găsesc inspiraţia şi surse ca să pot scrie măcar despre asta.

Felicitări Janna !!!

Janna a luat locul 1 la olimpiada judeţeană de biologie !!!! şi merge la naţionalăăăă !

Rezultate la olimpiada de educatie civica - judet

Locul 2. nota: 9.30. Primul echipaj a avut 9.60. Şi primul echipaj trece la faza nationala (Craiova, nu Timisoara), deoarece (citez - [metodologia olimpiadei de cultura civica]):
pentru disciplina cultură civică (ciclul gimnazial), echipajul clasat pe
locul I (premiul I) la etapa judeŃeană/municipiul Bucuresti se califica la etapa nationala
Aiurea. Tâmpenie. Voiam locul 1.

Mircea Badea

Ce cred eu despre Mircea Badea: îl văd seară de seară. Îmi este indispensabil, îmi asigură porţia de amuzament pe acea zi. Are acel ceva ce-l face unic - cel puţin aşa îmi pare, de la televizor. E teribil de hazliu. Asta îmi place la el. Ce nu îmi place? În nici un caz nu agreez limbajul lui. Nu mă reprezintă, nu mă defineşte. Şi nu îmi place când vorbeşte despre politică - atunci mă plictiseşte. Cu toate acestea, Mircea Badea este un personaj pe cât de colorat în sfera personalităţilor mass-media, pe atât de greu de citit pe blog. Sau nu-m spuneţi că doar eu folosesc dexonline.ro pentru a-l înţelege!

P.S.: banal acest aritcol, nu?!

olimpiada la civică + rezultate la olimpiada judeteana de matematica

Astăzi a avut loc Olimpiada la Ştiinţe Socio-Umane (că aşa scria acolo) faza judeţeană. Pe scurt, la civică. La faza locală, împreună cu Janna (sau Ciuci cum îi place să i se zică), am luat 10, în ciuda unei răceli crâncene. Sfatul profesorilor a fost să scriem mai detaliat, etc. Şi, (uaaaaaaa) ieri am învăţat articolele din Convenţia cu Privire la Drepturile Copilului (O.N.U.) - - - . Azi m-am prezentat la ora 8 jumătate la liceul X unde avea loc proba. Până la 9 jumătate am stat şi am... privit tavanul, când a început în sfârşit. Doamna supraveghetoare şi domnul profesor ce se ocupa cu olimpiada erau nehotărâţi în ceea ce priveşte durata probei. Erau 2 ore sau 3, nu ştiau sigur, căci pe subiecte scria 2 ore, dar domnul citise undeva că erau 3. Până la urmă, ne-au lăsat 2 ore. 2 ore în care trebuie să scrii despre abandonul şcolar: prezentarea problemei, găsirea cauzelor, găsirea soluţiilor, analiza comparativă între soluţii, articolele din ONU încălcate, şi un plan detaliat de acţiune, cu etape şi toate celea. 2 ore în care am scris 7 pagini, în care nu aveam timp să ne gândim la sinonime şi cuvinte frumoase pentru a-i da lucrării o formă respectabilă. Şi, personal, nu sunt prea mulţumită de lucrare, se putea mai bine. Şi nu dau vina pe noi, dau vina pe timp, şi, poate, pe lipsa de originalitate de care cred că am dat dovadă, dacă este să mă iau după ce au făcut alţii: piese de teatru, concursuri pentru nu-ştiu-ce, bla bla bla. Dacă este să iau opinia mea personală, ideea noastră a fost originală. Vedem ce zic domnii corectori. Diseară, sau luni. "Adversarii" nu au fost redutabili, poate doar echipajul de la şcoala mea. Voiam locul 1. Etapa naţională se ţine la Timişoara. Asta este, şi îmi doresc din tot sufletul să fiu doar eu aşa circumspectă, şi să luăm locul 1. uffffffff...

Tot în această zi a avut loc etapa judeţeană a olimpiade de matematică (Doamne ajută pentru Vali şi Cristi!). Sunt mai mult ca sigură cine va lua locul 1.

Adooooooooooooor că ISJ-ul sau cine-ştie-cine nu e capabil să se uite pe un calendar şi să facă în aşa fel încât să nu fie 2 olimpiade/concursuri în aceeaşi zi. E supeeeeeeer. x(.

P.S: nu îmi place stilul meu de a scrie în momentul acesta. îmi pare puţin vulgar, brutal. e doar o perioadă. trece.