miorlaieli estivale

Sunt zile in care ma simt ca o pisica ce sta pe o canapea gri, cu labele pe o carte de carton colorata, si priveste pe fereastra ploaia.
Sau in care ma trezesc fara avant si entuziasm. Cred ca face parte din zodiacul allenien, sau dintr-un calendar cu coperti verde-inchis.

Vai cat imi doresc sa fi avut talent la surprins imagini, sa fac o fotografie sau un tablou cu pisica reincarnata in mine. Stiu perfect cum as incadra pisica, cum ar arata fereastra, canapeaua, orologiul din spatel ei. Ah! Dar nu va pot arata...imaginea.

Cei care pot sa se exprime - artistii - prin orice: muzica, dans, scris, fotografie, pictat, teatru... trebuie sa fie cei mai norocosi oameni din lume. Eu ravnesc fiecare culoare, sunet, miscare, a artei, si-mi doresc sa faca parte din mine. Sunt ca o pisica ce toarce cand simte arta. Dar asta nu ma face artista...

Pisica aristocrata din mine se incolaceste in canapeaua ei gri devenita un pulover alb si trage un pui de somnic... In timpul asta, Alle isi face alte bagaje, isi pune alte haine, carti (deci mi-am pus 'zorba grecul', o carte cu istoria orientala si a greciei, cartea de istorie de a 8a, un manual vechi si colorat de germana, o carte cu retete pentru incepatori, o carte de mihaela bilic despre mancarea sanatoasa, si o carte despre vietile secrete ale presedintilor americani - pfui!), tenisi, sandale, pentru viata super fantastica de la ţară, unde se trezeste la ce ora vrea, isi face incalzirea de dimineata, mananca paine cu vinete delicioase si isi lasa sufletul plutind in adieri calde, la voia intamplarii. A! Si merge cu bicicleta.

- sursa foto: http://shadddow.deviantart.com/

simplu, de la ţară

Din maşină, din cauza geamurilor fumurii şi a capotei, vederea e atât de îngrădită! Ar trebui interzise maşinile pe drumurile de ţară, pe şoselele ce au în dreapta şi în stânga dealuri, ce la ora 7 seara sunt pictate cu nuanţe de portocaliu, galben şi roşu, toropite parcă după o zi de joacă.

De pe bicicleta mea verde văd toată minunăţia de câmp. Câmp cu păpuşoi (porumb), câmp cu roz-marin, cu mentă şi, mai ales, câmp îmbrăcat cu floarea-soarelui.

La ţară e prea frumos.

Unii copii sunt simpli. Ştiţi voi, genul acela de oameni simpli care-ţi zâmbesc sincer şi nu-ţi observă tricoul şifonat, continuînd astfel cu supoziţii şi judecăţi. Ei nu judecă.

Şi sunt puri. Uite, ca Alexandru, de exemplu, un copil ce trece pe a şasea, mai micuţ de înălţime, şi frumuşel foc, gingaş. Ali vorbeşte entuziasmat şi lent, şi are genul acela de zâmbet ce, pur şi simplu, luminează.

Şi cât e drăgălaşi sunt oamenii ăştia simpli!

Momentan mă dor braţele, spatele, picioarele, după atâta biciclit. Dar nu, asta nu e durere fizică! Seara ajung în camera mea, de la bunici, şi mă ghemuiesc în pat şi citesc Zorba Grecul. Nu, nimic nu e mai frumos decât să citeşti, să te dai cu bicicleta, şi să fii înconjurat de atâta sublim.

Încerc să ignor petele ce ar putea dăuna acestul tablou perfect. Hei, până la urmă, nimic nu ar fi atât de frumos pe cât ni se pare dacă nu ar exista şi urît, şi rău.

vreau palarie

m-a pleznit în ultima vreme o apreciere considerabilă adresată pălăriilor.
vreau pălărie cum are jason mraz în melodia "i'm yours", pălărie ce duce cu gândul la soare, câmp, floarea-soarelui, la pantaloni scurţi crem şi sandale maro, la cântece cântate de noi pe fundalul celor de la radio, la "la vita e bella"...
nu revin aici până nu-mi găsesc pălărie! am zis!

* de-as fi...

O FLOARE: as fi un buchet cu multe multe multe flori

UN ANOTIMP: primăvară, vară, iarnă, toamnă.

O LUNĂ: septembrie
O CULOARE: turcoaz
UN ANIMAL: câine
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: o rochie
UN FRUCT: zmeură
O PIESĂ DE MOBILIER: fotoliu

O MELODIE: Rob Thomas - Little Wonders

UN VIDEOCLIP: Katie Melua - Nine Bilion Bicycles

UN OBIECT: carte
UN INSTRUMENT MUZICAL: pian

O PERSOANĂ APROPIATĂ: draga mea mamă
UN COPAC: cireş

O STROFA: Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

(Valţul rozelor - Macedonski)

UN ORAŞ: Viena, immer Viena!

UN FEL DE MÂNCARE: pizza

O CARTE: Raţiune şi Simţire - Jane Austen
UN SUPER-EROU: mie îmi plăcea Spiderman :D

UN FENOMEN: ploaia

O MAŞINĂ: una antică

O PARTE A CORPULUI: ochii

UN PERSONAJ DE FILM: Sophie Fisher (Music&Lyrics)

UN FILM: The Shawshank Redemptation

UN LOC: o grădină cu bibliotecă sau o cameră cu mult soare sau... n-am imaginea :)
O CLĂDIRE: casa cu motani şi căpşuni

O LEGUMĂ: castravete

UN TELEFON: antic

O BĂUTURĂ: ciocolată caldă

CEVA DULCE: tort de ciocolata

UN OBIECT DE EXTERIOR: umbrela
O MATERIE: apă
UN SERIAL: serialele acelea de duminica dimineata de pe acasa tv
UN NUME: ema
UN GEST: îmbrăţişare
UN PARFUM: coco mademoiselle
O ORĂ: 8 am
UN AN: fiecare an

la o ceasca de ceai

Mi s-a facut dor de o ceasca de ceai.
Mi s-a facut dor de aroma ce ascunde atatea povesti...
Cine spunea ca o ceasca de ceai este ca un voiaj in alte tari. Eu cand beau ceai nu calatoresc prea departe de camera cu enciclopedii si lampi in forma de clopote. Acolo ma pitesc pe un fotoliu si-mi las micile celule cenusii si genele sa se legene pe muzica de jazz.
Vreau, printre alte scopuri in viata, sa invat sa fac ceai delicios. Vreau sa aiba aroma de scortisoara, de vanilie, de cocos, cocktail, si alte ierburi.
Vreau sa se stranga toti copiii de pe ulita intr-o sufragerie calda si sa le pregatesc ceaiul potrivit personalitatii lor. Unora sa-l indulcesc cu miere, altora cu zambete. Si fiecare sa se opreasca sa savureze cescuta de ceai si sa surada bland. Atunci toti vor fi printi si aristrocrati plini de blandete, ce servesc ceaiul in compania doamnelor si domnisoarelor cu zulufi.

aaaaaaaaaaaa. cum se zice:
m-am intooooooooooooorssssssss !
si vai cat am indurat :))

casa cu motani şi căpşuni

Aş vreau să am o casă mare, atât de mare încât să pot valsa fără să mă lovesc de pereţii albi. Pe balcon voi avea lămâi, iar în faţă marea, ce-mi va orchestra simfonia serii. În spate voi avea o grădină mică în care voi creşte roşii şi castraveţi din aceeaşi plantă, sfeclă şi nuci, iar porumbul va fi mereu înflorit ca să mâncăm porumb fiert în timp ce stăm şi privim stelele. La ferestre îmi va zâmbi o floarea soarelui puţin mai îndrăzneaţă, ce ţine de mână margarete şi flori de camp.

Gardul viu va ajunge până la felinare, iar când sunt tristă, salciile îşi vor arunca braţele lungi ca o patură deasupra mea. În spate de tot vor fi strawberry fields, iar toată casa va fi înconjurată de tei şi cireşi care nu fac cireşe, decât flori ce nu mor decât la sfârşitul lui septembrie. Motani tigraţi şi pisoi cu pete de lapte pe botic se vor lupta prin iarbă dar nu se vor răni, iar în fiecare dimineaţă un pisic pufos va anunţa degrabă cocoşul cel falnic că e ora nouă şi şapte minute, iar el va mai trage un somnic de şase minute şi apoi, după ce se va deştepta, va cânta un cucu-rigu asemeni cântecelor de la castelele cu printi si printese.

Casa mea nu va avea pereţi, va avea doar ferestre pe care voi privi cu ochii mari, deschişi, minunându-mă cu lejeritate de atâta sublim ce se piteşte sub câteva raze de soare leneş.
Casa mea va mirosi a tei, a frezii şi a plicuri de ceai, a voiaje depărtate, a vise epuizate, a romanţe dulci, romane vechi şi seri de vară.

Aş vrea...

părul... PĂRUL !

Coroană ce-ţi îmbogăţeşte capul... fire de păr mângâindu-ţi spatele şi umerii, într-un surâs al soarelui ce-şi împleteşte razele cu... STOP!

Ceea ce voiam să zic este că am un fel de cult al părului. Ceva de genul... "arată-mi ce păr ai ca să-ţi spun cine eşti". Plus că la asta se mai adaugă şi felul în care-l îngrijeşti, în care e prins, alea alea - chestii ce mă fac să te judec aspru, la sânge. Hai să nu hiperbolez, dar sunt pe-aproape.

Părul e un prilej de metamorfoză. Nu pot să zic că de mâine sunt Super Man/Girl dacă n-am părul curat, tăiat, niu heir staiăl. Nu se poate. Prima oară schimbarea vine din suflet, dar sufletul şi podoaba capilară sunt aproape complementare (da, iar hiperbolez: obsesie !). Nu vă mai împărtăşesc criteriile selecte şi preferinţele-mi fine privind subiectul, că vă plictisesc, şi şi-aşa părul meu nu se supune nici unei legi a fizicii, logicii sau bunei cuviinţe. Nici măcar legilor mele.

Aşa...
şi cum ziceam: m-am tuns. Serios. De mulţi ani nu l-am mai avut aşa de scurt. Mai greu e să mă obişnuiesc cu el... ştii tu, când îţi vezi faţa în oglindă... te strâmbi... închizi un ochi... apoi pe celălalt... te mai uiţi o dată să te asiguri că ai văzut bine

- Deci...
dacă mâine nu-ţi răspund la telefon, sau vorbesc prea frumos sau respectuos cu tine, zâmbesc prea des sau din contră, mă încrunt... ştii care e motivul ! ...the precious hair

Vroiam să mai zic ceva foarte important, da' tocmai îmi prindeam părul în coadă şi am uitat .

cărţi (ajutor)

Dragilor, spuneţi-mi nişte de titluri de cărţi care merită citite: favoritele voastre, care v-au impresionat, care v-au bucurat zilele, v-au făcut o revelaţie, capodopere, şi aşa mai departe.
Vreau să-mi fac o listă cu cărţi interesante de citit pe vara asta.
Vă mulţumesc mult de tot dacă faceţi asta pentru mine. :)

şi totuşi...

în articolul trecut îmi făceam un mic exerciţiu stresant, cu multe întrebări, "nu"-uri şi "de ce"-uri, de căutare.
that's not meeeeeee !

În schimb,

Dont worry about a thing,
cause every little thing gonna be all right.
Singin: dont worry about a thing,
cause every little thing gonna be all right!

BOB MARLEY - THREE LITTLE BIRDS

oficial, libertate !

tehnologia + alle = varză

mă aşez în faţa calculatorului. de fapt e laptop, dar nu fac eu prea mare diferenţă între chestiile astea. stau prost cu tehnologia. defapt, orice am avut - calculatoare, aparate foto, mp3, mp4, walkman, telefoane, lămpi, lanterne, etcetera etceterea - la o atentă mânuire plină de îndeletnicire a persoanei mele - s-a stricat.
poate de aia nici nu mă prea interesează ce înseamna asus html pqp jpg jtp ppch ppq rss rd RAM DDR3, MHz, GB.
bine, exceptând performaţa uriaşă că pe clasa a treia ştiam the basic tags html şi aveam un site pe piczo.
să zicem că nu stau chiar aşa de prost cu hîtîmîlî-urile astea, că ştiu unde să umblu ca să-mi modific nişte culori la enormitatea aia lungă de chestii pe chineză hâtâmâlistică.
da' când vine vorba de pascal sunt praf. aici creierul se scurcircuitează, circomvoluţiunile se topşesc şi nu-mi pot da seama logica la chestiile alea. bun. plus problema cu virgulele, că dacă nu le aranjez cum vrea dânsul (domnul turbo), iese rău. adică nu iese deloc.
dar ştiu să montez un calculator. adică s bag cablurile în spate la unitate şi mai apoi în priză. şi am şi instalat un windows, la laptopul ăsta. (probabil d'aia îmi tot dă eroare albastră de cinşpe minute aproape zilnic. pffff !)
buuuuun.
am scris postul ăsta ca să mă plâng că nu am ce scrie când defapt am un subiect foarte trendy. hîc ! zilele astea sunt drăguţe şi aiurite. ploioase. dar drăguţ de diferite.
pa !

sfârşit de an... (partea I)

* Aproape a trecut clasa a 7-a.
Uneori cu paşi uşori, de balerină, alteori ca şi cu bocancii, apăsat.
* Şi habar n-am totuşi cum a trecut aşa repede. Cred că face parte din procesul ăla de care tot vorbesc adulţii... că cică timpul trece repede, şi cu cât înaintăm în viaţă, înaintează accelerat şi anii.
* Am descoperit, aproape zi de zi, schiţe prăfuite de oameni... le-am descoperit tablourile caracterului lor. Şi da, a trebuit să ajung, inevitabil, la concluzia că unii oameni sunt parşivi.
Alţii poate nu, dar sunt prea absorbiţi de sentimentul de superioritate, sau chiar inferioritate.
* Am făcut greşeli, chestii stupide, tâmpenii - as usually: me.
* Mi-am luat, aproape săptămânal, viaţa în mâini, am aruncat-o în balanţă şi am şlefuit-o imaginar. Şi, fiecare zi de luni, fiecare început de lună, de anotimp, de mai-ştiu-eu-ce, era un nou prilej de metamorfoză, de wannabe who I want.
* Am renunţat la skateri, la păr nepieptănat (bine... asta e o trăsătură mai aparte a părului meu, care oricât l-aş pieptăna tot cum vrea el stă).
* Am început să citesc...cum făceam când eram în clasele I-IV. Defapt, am râvnit după momentele acelea. Şi îmi doream să fiu ca... atunci.
* Mi-a plăcut cum sună domnişoară, mademoiselle, şi am încercat să mă creionez astfel încât să merit însuşirile astea.
* Am visat...

salut ! mă numesc...

Alle!
Defapt... Alexandra.
Sau Angela. Angi.
spune-mi Alice.

Defapt numele meu real e Alexandra Angela O. Până acum 3 ani, eram Alexandra. Apoi, tehnologia, netul, mess, blabla, am devenit Allessya ( era pe vremea când mămăicile nu puneau nume la copii Alessia, Cassandra, Jessica, şi etc. ). Allessya îmi ziceau şi colegii. Defapt, Alle. Tot timpul am fost Alle...

până când...

m-am gândit la liceu. (habar n-am la ce secţie mă duc). Dar acolo lumea habar n-are că sunt Alle, Allessya, Angela sau MississippiintheMidleofMissouri;
Aşa că m-am gândit să mă prezint altfel.

Alice. Sau văd eu...

Spuneţi-mi nişte nume interesante. Frumoase. Melodioase. Poate chiar numele vostru :), al mamei, al surorii, iubitei.

renunţ. vară

Am renunţat la scrisul de mână. Era ceva nou, inovator, super, cool, (haide că mă laud eu singură dacă voi nu aţi făcut-o). Totuşi... era obsitor. În anul 2009, e mai simplu să... baţi la calculator. Şi de citit, şi de scris.

Revin...
mi-e dor de vară !

prima oară!
Vreau... libertate. Câmp, flori, rochii, mare, apă, dans, foc, cer, nori, floarea soarelui, prieteni, cărţi, ţară, cântece, hituri, mac, fotografii, sibiu, cluj...

Şi îmi promit: vara asta o să fie super! Fără compromisuri. Fără regrete. Fără să-mi fie dor de ceva ce a fost.
Life goes on. Ba nu! SHOW MUST GO ON.

+ o melodie stupidă. uh la la la.

15 lucruri ce te fac să te simţi fericit

1. Să iubeşti.
2. Să auzi, din întâmplare, cum cineva spune ceva frumos despre tine.
3. Să râzi până te dor muşchii feţei.

4. Să simţi ploaia caldă de vară.
5. Să faci un lucru pe care ţi-l doreai de mic.
6. Să mănânci o prăjiturică delicioasă, după o zi epuizantă.
7. Să te sune un prieten să-ţi spuna că îi e dor de tine.
8. Să termini un proiect excelent.
9. Ciocolată
10. Să câştigi un concurs.
11. Telepatia
12. Să afli că cineva ţine la tine.
13. O baie cu spumă, aromată, şi toate celea.
14. Să citeşti o poezie ce ţi-a marcat adolescenţa.
15. Să faci baloane de săpun.

16. ......
puteţi continua voi

să vă spun o povestioară

Când cineva a întrebat-o pe Angelica cum se numeşte, ea a răspuns, timid, "nu ştiu..."; I se părea aiurea să denumeşti pe cineva, cumva. Poate din cauză că toţi se strâmbau când auzeau un nume gen "Ortansia", "Brânduşa". Chiar şi la numele ei, unii ridicau din sprâncene şi făceau o grimasă de compătimire. Poate acum e, mai la modă, să spună că se numeşte Alessia sau Jessica.
Să revenim... Anjelique (franţuzit, sună mai elegant) trăia pe Terra... deci era om, aşa ca mine, şi ca tine. Adevărul e că ea tot timpul s-a simţit mai ciudată. Nu era cea-mai-frumoasă-fată-din-liceu, nici cea-mai-mai-de-nota-10. Nu avea dimensiunile 90-60-90, 1.75 şi nu-mai-ştiu-eu-ce. Nu îşi petrecea timpul alături de fetele populare, nici nu alerga după băieţi.

Ea citea... şi când citea, se pierde în paradisul universului utopic... Condeiul o fermeca. Aşa că a încercat şi ea să scrie. Fiecare cuvânt al ei prindea viaţă... de exemplu, când a scris, o dată, "zefir", cuvintele au fugit şi s-au transformat într-un fluturaş care se juca în părul ei. Aşa şi cu "iubire" şi "licurici". Chiar şi cuvântul "micuţ" a început să danseze, jovial, în faţa ochilor ei.
Cred că de atunci, de la Angelica, cititul este îmbrobit cu magie.
Ah! Dar cât de puţini se lasă vrăjiţi...

Lepşe 3 în 1

Nu am avut timp să onorez nişte lepşe. Aşadar, tnx: Graţiela, Geo, Unguru'.

Aşadar, în ordine aleatorie:

LEAPŞA NUMĂRUL UNU

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi la tine?
Trebuie să schimb ceva? Neaparat?
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
"Jurnalu" - The Notebook
3. Ce ai desenat ultima oară? (pe hartie)
hippyozări
4. De cate ori ai spus “Te urăsc”?
Eu nu urăsc pe nimeni.
rectific: aproape în fiecare zi i-o zic lui Voina
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Încă nu m-am identificat pe mine. Totuşi, cu Marianne din Raţiune şi simţire (Jane Austen). Câteodată chiar cu Elinor. Nedefinită.
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Tot mai bine.
7. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
Je ne sais pas!
"Fait moi un bon thé, j'ai une histoire á te raconter".
8. Descrie în 3 cuvinte o persoană dragă ţie:
nu pot!
9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit, am visat la... une belle histoire... impossible!

LEAPŞA NUMĂRUL DOI

Numeste un moment din viata ta cand ai plans de bucurie.
Uau! Cred că nu am plâns de bucurie până acum. Sau, dacă am făcut-o, am păstrat momentul acela undeva, înăuntru, astfel încât poate o să-mi amintesc cândva, la momentul potrivit.

Numeste un lucru de care esti mandru.
Mândria e un păcat. păcatul meu preferat .

Care este scopul tau in viata.
O să aflaţi atunci când voi lua Premiul Nobel pentru acea chestie...

Cum te relaxezi?
Sunt relaxată.

Crezi ca esti o persoana norocoasa?
Thank God yes! Yes, yes, yes!

De ce te enervezi de cele mai multe ori?
Mă enervez când nu-mi iese ceva cum vreau eu.

Cum scapi de nervi?
Să vedem... Beau ceai. Yoga. Încerc să fac asta înainte de a arunca cu toate lucrurile din jur. Sunt rea la nervi.

Ce lucru aiurea ai face de nervi?
Nu sunt Lefter.

LEAPŞA NUMĂRUL TREI

SUNT ... încă nu sunt.

AŞ VREA.... să fim.

NU-MI PLACE ... stressul, indiferenţa...

MĂ TEM .... să mă trezesc din vis.

AUD .... une chanson.

ÎMI PARE RĂU..... că nu pot să fac totul perfect.

DANSEZ.... mă împiedic.

NICIODATĂ... ba nu.

RÂDEAM... mereu în preajma cuiva...

PLÂNG CÂND... nu vreau să plâng! la ce ajută?

NU-MI PLACE DE MINE PENTRU CĂ... nu-ţi spun ţie de ce.

SUNT CONFUZĂ.... all the time.

AM NEVOIE.. de...

AR TREBUI.. n-ar trebui.

Menţiune: also tnx grapfruits pentru leapşa despre realţii... dar... i think i can't answer at this :D

Anunţ mai târziu la cine transmit lepşele, mai departe.

eu... nu ştiu

mă caut.

încep săptămâna altfel. învăţ. nu, nu din manuale şi caiete. ci din viaţă. greşesc. trec mai departe. nou. ce îmi place e că pot să-mi dau seama ce fac. şi dacă nu îmi place, vine schimbarea.
cum spuneam: încep săptămâna altfel.
aşadar.

* mă duc să văd un film
* să citesc "la răscruce de vânturi"
* să citesc din caietul de română... că ... am teză.
* să beau ceai verde
* yoga
* someone else
*să...

metamorfoză.
vreau să...mă găsesc.

small hours şi ceai verde

Ştii tu... Câteodată, parcă dispare cheful să faci ceva, parcă şi timpul ţi se împotriveşte. Şi atunci, nu îţi rămâne decât să alegi între a sta neclintit, degeaba, SAU să faci totuşi ceva...timid. În momentul acesta, eu mă simt cât se poate de lipsită de forţă. Bine, eu sunt total pe lângă tot ce înseamnă sport, şi poate de aici se trage lipsa de energie. Dar, există soluţii, mereu ! Aşa că mi-am cumpărat un ceai verde mega-super-tare (că a fost şi scump, deci trebuie să fie mega-super-tare), care ajută la .... (aici să-l lăsăm pe domnul google) :

• combat radicalii liberi produsi de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete;
• i exercita un efect de stimulare nervoasa;
• stimuleaza arderea grasimilor, are proprietati diuretice;
• protejeaza impotriva stresului;
• Substantele aromatice dau o savoare deosebita ceaiului.

Să revin. De câteva zile mă cuprinde o sete enormă... de cunoaştere (ha!).
Adică, vreau să ştiu... tradiţia şi istoria fiecărei ţări, limba rusă, maghiară, italiană, turcă, arabă, chineză, să ştiu toate legendele, personajele mitologice, ce reprezintă fiecare zeu, cum se numesc florile, despre Mecca, despre Egipt, despre faraoni, despre fizică, despre cum s-a creat lumea, despre...

şi, in momentul acesta, mi-aş dori să fi fost un copil mega-inteligent care să ştie toate astea...

Astfel, mă retrag la ceaiul meu verde, citesc câte ceva de pe hotnews.ro (ştiţi că mă pasionează presa!), de pe nişte bloguri tare drăguţe, şi... aştept vreo muză care să-mi inspire latura artistică (nedesluşită încă). A! Şi încă ceva: eu niciodată nu mă plictisesc. Cum spunea Oscard Wilde... "Exista un lucru groaznic in lume, un pacat de neiertat: plictiseala".

Ador dimineţile

jason mraz - im yours

Ador dimineţile.
E prima perioadă dintr-o zi. Dacă acea zi va fi superbă sau tristă, depinde, în mare parte, de dimineaţă.
Ador să îmi iau micul dejun ascultând muzica mea preferată (de pe Europa FM sau youtube/trilulilu);
Ador razele de soare... ce se joacă, în toată splendoarea lor, în camera mea.

-----------------------
DIMINEAŢA LA ALLE
sau cum vorbesc eu, despre mine, la persoana a III-a

Alle se trezi. Nu ştia dacă din cauza alarmei de la telefon, ce trebuia să sune la 9:07, cu melodia preferată, sau din cauza guguştiucului ce bătea insistent în fereastră. Deschise ochii, şi acum doar observă că o ploaie caldă de raze de soare o îmbrăţişă. Zăbovi încă puţin, de ajuns încât să-şi dea seama dacă va mai prelungi statul în pat până pe la 10, sau va începe, cu energie, o nouă zi. În cele din urmă, se dă jos din pat şi deschide fereastra. Un zefir dulce o întâmpină, îmbătându-i simţurile într-o plutire caldă. Toată camera era invadată de raze joviale de soare. Splendoare.

(continuarea mai tarziu - - - n-am inspiratie nici sa zic ce am facut)

Lumea văzută prin ochii mei

Leapşă
sau discurs politic

LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII MEI

1. Descrie lumea

Lumea - am învăţat să nu mă încred în ea, dar să o şi iubesc. Fiecare are părţi bune şi rele, iar prin natura mea, încerc să le văd (câteodată şi amplific) partea bună. Totuşi, ca o părere dezamăgită a mea, cred că lumea de azi este prea ahtiată după porno şi prostii.

1 argument PRO vs. 1 argument CONTRA

libertatea de a te informa atâââta nepăsare

2. Dacă ai putea, ce ai schimba?

În primul rând, formula "ai putea" nu-mi convine. Trebuie să existe speranţă.
Noi trebuie să fim schimbarea pe care o dorim, eu trebuie să fiu schimbarea pe care o doresc. Degeaba aşteptăm un alt timp, un alt loc.
Personal, aş vrea o lume mai bună... Da, cred în pace şi iubire. Dacă ar exista peace & love între oameni, probabil ar înflori şi starea economică, politică, etc. a lumii. Probabil lumea ar fi mai frumoasă.

Leapşa merge la hime, unguru', Danny, danniel, alexxutzu, grapefruit, Simplu, Bek00letz, Mihaela.