jurnal: chestii superbe, bellisime, din my-super-life

Buongiornoooo!

Prolog
viata e super. deci e minunata. ieri nu a fost, ieri am fost pisica morocanoasa. pentru că uneori viaţa trece prin filtrul raţiunii, unde se dă verdictul. dar azi... azi a fost una din cele mai frumoase zile traite. pur si simplu. nu folosesc, pesemne, calapoade colosale ca sa-mi clasific zilele. e mai bine sa nu ai clasificari gen: ziua de azi a inceput prost pentru ca... ziua e proasta pentru ca...... astea-s mofturi ! gen... ziua e proasta ca soarele nu a rasarit la ce ora am vrut eu. Sau ca oamenii nu stiu sa citeasca gandurile. sau ca banii nu cresc in copaci. sau... Tampenii!

să vă zic ce am făcuttt!
M-am trezit foarte devreme (adică înainte de şapte). Nu, nu mi-am luat micul dejun simandicos pe orchestraţie de Mozart. Nu a fost o zi perfectă, ca la carte, dar cine a zis că lucrurile perfecte sunt cele ce-ţi rămân la inimă?
Am ajuns intr-un final la Iulius Mall din Cluj, unde... minunăţie! Cărturăreşti - librăria. O ţineam minte ca fiind minunată, dar, de data aceasta, a fost strălucitoare. Cărţi, ceai, muzică, dichis. Un lucru mă bucură până în adâncul sufletului: Viena. Ei bine, Cărturăreştiul e o micuţă Viena.
E pur şi simplu superb. Mi-aş lua o canapea de indiferent ce culoare şi m-aş muta acolo. Cea mai frumoasă casă. Şi căăăărţi! Dar nu vă imaginaţi numai cărţi sumbre şi serioase. Sunt alte o grămadă cu fotografii, cu reţete de prăjituri, cu oraşe frumoase, apoi cd-uri, agende, (iubesc agendele!), filme. Culmea e că azi am văzut lumea ca şi când aş vedea-o pentru prima oară. Iar melodiile de la radio, care mă agasau că le auzeam prea des - acum îmi sunau nou.
Şi, dacă aş avea foarte foarte mulţi bani, aici i-aş cheltui. Zău!
Am găsit un set foarte frumos pentru cadouri - cu hârtie de aceea colorată, fundiţe, aţă, chestii - ca să împachetezi cadourile: ca în filme! Când l-am văzut, m-am gândit că i s-ar potrivi Ioanei (colega mea).

pe ce am dat banii
Mi-am cumpărat, pentru prima oară în viaţa mea, ceai adevărat. Nu d'ăla de la supermarket. Ceai de la Casa de Ceai. Mi-a luat mult timp de holbat şi ales. Unul negru (că nu-mi prea place cafeaua şi nah) ) cu aromă de cocos, şi unul verde, cu aromă de banană-căpşuni-alte ingrediente aromate: delirrrrrrr!
Mâine iar mă trezesc devreme, şi de abia aştept să beau, pentru prima oară, un ceai adevărat!
Cărţi n-am luat. Bine... doar una. Ceva cu istoria românilor, dar explicata foarte fain şi concis (mie nu-mi place limbajul de lemn şi cuvintele îmbârligate ca să pară inteligente - din manuale). Şi încă ceva, ce mi-e ciudă că n-am găsit şi pentru mine - ceva ce e absoluttttttt superb-fără cuvinte-pe gustul meu! Dar nu vă pot mărturisi ce e, că e cadoul pentru ziua lui Cristi. Sper să nu-mi citească blogul până joi!

probleme...
Ca să râdeţi puţin de mine, că deh... e vârsta:
Acum m-au năpădit problemele existenţiale. Mă lupt cu ele precum în bătăile cu perne: le arunc jos, se ridică...le arunc jos, se ridică. Dar cea mai de actualitate acum e vocea, că mi se pare că e urcată undeva pe scară, şi subţire... (răutăcioşii îi vor zice piţigăiată). Voi rezolva eu cumva chestia. Cică fumatul şi cafeaua îngroaşă/coboară vocea. Dar...

Dar am zis să le dau în pisiciile lor de probleme existenţiale.

Noapte bună...

nimic nou. dor de vară

Jurnal

Ştii ce e fain ? Că pot să scriu nişe tâmpenii ca apoi să le şterg.

Nu vă e dor să citiţi un jurnal? Acel gen de jurnal în care pătrundeţi în intimitatea omului, în care aflaţi ce a făcut, unde a mers... picanterii, etcetera. Eu poate nu o să vă ofer chiar genul acela de jurnal.
Poate mi-e dor să scriu despre mine. Poate că nu mai vreau (acum) să scriu despre zile însorite,

eu... nu ştiu

mă caut.

încep săptămâna altfel. învăţ. nu, nu din manuale şi caiete. ci din viaţă. greşesc. trec mai departe. nou. ce îmi place e că pot să-mi dau seama ce fac. şi dacă nu îmi place, vine schimbarea.
cum spuneam: încep săptămâna altfel.
aşadar.

* mă duc să văd un film
* să citesc "la răscruce de vânturi"
* să citesc din caietul de română... că ... am teză.
* să beau ceai verde
* yoga
* someone else
*să...

metamorfoză.
vreau să...mă găsesc.

zile proaste

Ţin să vă anunţ că toate merg bine. Sau nu. În fine, trecând peste faptul că am avut cele mai proaste şi cu faţa-la-cearceaf zile, mâine dau test la istorie. Îmi place istoria, e un fel de poveste. În schimb, neuronii mei s-au agitat foarte tare când au avut de citit anii ăia. Mulţi. Foarte mulţi, foarte fără logică. Îmi place cartea de istorie, că inversează anii. Că e mai mişto să scrie prima oară de o chestie ce a avut loc în 1946, şi la lecţia următoare să zică de altă chestie din 1944. Tre' să fac cumva să ţin minte toţi anii ăştia. Şi, totuşi, dacă mă supără, îi las baltă. Pe principiul, nu-s robot, dom'le, lasă-mă-n pace!
Nici acum nu înţeleg folosul ţinerii minte a datelor. Înţeleg, să ştii că al doilea război mondial a început pe 3 septembrie 1939, şi s-a terminat pe 2 septembrie 1945. Mai ţii minte data la care Romania a făcut nu-ştiu-ce, încă o mare luptă, şi data Conferinţei de Pace de la Paris. Altceva ??? Cu ce mă ajută pe mine, în viaţă, că ştiu că pe 7 decembrie 1941, Japonia a făcut atacat SUA. Sau că în 13 aprilie 1941, are loc un pact Japono-sovietic. Mai am multe dileme istorice cărora nu le pot găsi logica. Nu că eu aş sta bine cu logica, sunt praf la ea. Aşa cum sunt praf la desenat, la trasul liniilor cu liniarul, care-mi ies tot strâmbe, etcetera.
Nu am timp. Nu am timp să citesc, să cânt la pian, să blogăresc. Ne auzim mâine seară, când termin cu testul la istorie, să mă pot bucura şi eu de alte chestii.
Aveţi grijă de voi! Papa...

small hours şi ceai verde

Ştii tu... Câteodată, parcă dispare cheful să faci ceva, parcă şi timpul ţi se împotriveşte. Şi atunci, nu îţi rămâne decât să alegi între a sta neclintit, degeaba, SAU să faci totuşi ceva...timid. În momentul acesta, eu mă simt cât se poate de lipsită de forţă. Bine, eu sunt total pe lângă tot ce înseamnă sport, şi poate de aici se trage lipsa de energie. Dar, există soluţii, mereu ! Aşa că mi-am cumpărat un ceai verde mega-super-tare (că a fost şi scump, deci trebuie să fie mega-super-tare), care ajută la .... (aici să-l lăsăm pe domnul google) :

• combat radicalii liberi produsi de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete;
• i exercita un efect de stimulare nervoasa;
• stimuleaza arderea grasimilor, are proprietati diuretice;
• protejeaza impotriva stresului;
• Substantele aromatice dau o savoare deosebita ceaiului.

Să revin. De câteva zile mă cuprinde o sete enormă... de cunoaştere (ha!).
Adică, vreau să ştiu... tradiţia şi istoria fiecărei ţări, limba rusă, maghiară, italiană, turcă, arabă, chineză, să ştiu toate legendele, personajele mitologice, ce reprezintă fiecare zeu, cum se numesc florile, despre Mecca, despre Egipt, despre faraoni, despre fizică, despre cum s-a creat lumea, despre...

şi, in momentul acesta, mi-aş dori să fi fost un copil mega-inteligent care să ştie toate astea...

Astfel, mă retrag la ceaiul meu verde, citesc câte ceva de pe hotnews.ro (ştiţi că mă pasionează presa!), de pe nişte bloguri tare drăguţe, şi... aştept vreo muză care să-mi inspire latura artistică (nedesluşită încă). A! Şi încă ceva: eu niciodată nu mă plictisesc. Cum spunea Oscard Wilde... "Exista un lucru groaznic in lume, un pacat de neiertat: plictiseala".

Viata la tara

VIAŢA LA ŢARĂ... primăvara

A venit vacanţa.
Asa că m-am dus la bunici. Şi am adus şi câteva poze...
Vă las pe voi să decideţi care e mai frumoasa, acum: viaţa la oraş sau la ţară;

Inapoi (fila de jurnal)

Am ajuns acasă. A fost bien, mai ales că am avut noroc cu cele 2 cărţi de Agatha Christie (Crima din Orient Express şi Întâlnire cu moartea). Am fost teribil de încântată când m-am străduit să rezolv singură "cazul" din carte, să găsesc eu "criminalul" -- şi l-am găsit ! Alături de Hercules Poirot, am rezolvat "misterul", să-i zicem aşa. A fost un fel de încântare intelectuală.

Moby - Dream About Me

Zilele au trecut repede, secundele galopau, şi a venit luni. Acasă, cu soare, voie bună, Europa FM şi gardul din faţa scării mele înverzit.

Cum mă simt ?
M-am simţit bine să-l revăd pe bro-ul meu Voina, să o revăd pe Janna şi pe ceilalţi alţii pentru care, în inghesuiala stărilor şi ideilor (sau a lipsei lor), a tresărit un mugure de dor.

Intrigă
După terminarea orelor, să zicem că aveam energie, eram veselă, blabla. Am luat autobuzul, după ce am ieşit de la şcoală, ca să mă duc la bibliotecă, să-mi iau altă "hrană" (probabil nişte cărţi poliţiste, până fac rost de altă carte din seria Twilight). Înghesuială, căldură insuportabilă... Înainte cu câteva secunde să ajung la ultima staţie, îmi amintesc, subit, că ar trebui să am buletinul/sau cum se numeşte chestia aia ca să poţi lua cărţi de la bibliotecă. Caut respectivul buletin. Nu-l găsesc. A trebuit să iau alt autobuz ca sa ma intorc... să-mi pierd jumătate de oră, să ajung acasă, să îmi dau seama, din nou, că sunt varză la chimie, şi că mâine dau test, şi că am pierdut iar din materie, şi că dragul meu creier este în perioada de hibernare profundă.
M-am enervat.
Adică... nici timp, nici plăcere psihică, nici plăcere pentru creier (că dacă nu ştiu chimie, e naşpa de media mea şi de echilibrul stării mele intelectuale).
Am încercat să găsesc o metodă de a scăpa de starea asta nervoasă singură, fără să dau search pe google la ce să faci când eşti nervos, cum să te relaxezi, etc...
Am băut o ciocolată caldă şi mi-am deschis caietul de chimie.
Dacă iau totul sistematic, e muuult mai uşor să rezolv o problemă. Îmi notez ce trebuie să fac. Citesc fiecare lecţie. O repet. Încerc să o înţeleg Caut pe net exerciţii. Până la urmă, totul va fi bine, voi reuşi să înţeleg chimia. Şi nu mă voi mai enerva degeaba. Iar starea mea intelectuală va fi satisfăcută.

Acest deznodământ este unul fictiv, în realitate, chiar şi după citirea lecţiilor şi încercarea de a le înţelege, finalul a fost tot unul varză, ca în urma încercării de a învăţa chineză sau rusă.

gânduri... chanson... desole

Iau o pauză cu blogul... vreo săptămână. Trebuie să plec...
Mă apucă tristeţea... (I hate it!). Nici măcar optimismul meu absurd nu pare să-i reziste. Uşor, dezamăgirea apărută brusc, îmi înăbuşe orice speranţă de a face ceva... Şi încerc să-mi dau seama ce e, defapt, cu cei din jurul meu... şi dacă îmi deschid ochii, îmi dau seama că mă sperie... şi nu ştiu... Gânduri... nu vreau să mă gândesc acum la nimic... Nu pot să fac nimic... e ca şi când o barieră de plumb s-a aşezat în faţa oricăror acţiuni şi iniţiative. Îmi va fi dor, e clar. Deja mi-e dor. dar... mă sperie gândul că altora nu o să le fie...
Trecând peste poezia asta tristă a gândurilor mele [nu vă şocaţi, trece ! e doar o stare foarte fugitivă, de moment, ce o să dispară în câteva minute/ore {am zis că nu pot fi tristă mai mult de câteva ore!}]
să vă arăt un citat ce mi-a plăcut, şi pe care l-am discutat puţin (ca între fete), cu janna:

“Three things tell a man: his manners, his friends and his favorite quotes.”

Mă întreb dacă mai există cavaleri, gentlemani, (ca aceia din cărţi)...Nu comentez mai multe, vă las pe voi să deduceţi ce vreau să zic...
Aveţi grijă de voi !
O săptămână superbă !

p.s.: a dat mugurul verde la crenguţele de la mine din faţă de la bloc !

i belieeeeeve i can fly

Mark Ronson Ft. Amy Winehouse - Valerie

Pentru că ziua asta (şi săptămână) a fost aproape perfectă.
Asta/ţi doresc şi ţie !

Filmul de duminică seara: Harry Potter si Pocalul de Foc

Harry Potter si Pocalul de Foc

PRO TV

22.03.2009, ora 20:30

Cu: Daniel Radcliffe, Emma Watson, Rupert Grint

Nominalizare Oscar 2006:
Cea mai buna scenografie

Castigator BAFTA 2006:
Cea mai buna scenografie

- - - - - - - - - - - - -

Mie mi s-a făcut dor să-l văd a 3a oară :D

nu ştiu ce să scriu

Ingrid Michaelson - Be OK
Asculta mai multe audio Divertisment »

Doamne! De jumătate de oră stau cu laptopul în faţă. Răsfoiesc un blog, un ziar... mă uit la nişte imagini, îmi consult agenda. Scriu titlul unui articol, încep 2 rânduri. Nu-mi place. Le şterg. Alt titlu. Alt subiect. Nu, nu-mi convine. E ridicol ! Dar ştiam că o să se întâmple, că o să-mi treacă momentul de inspiraţie... Căci am şi eu nişte momente de inspiraţie, când pot scrie despre orice, aşa, de câteva ori pe lună. Mi-am scris în agendă 10 subiecte despre care vreau să vorbesc. Astăzi, nici unul nu mi-a convenit. Să vorbesc despre criza financiară, cafenele, Elena Băsescu, zodii, radio, lumea mai bună, Luceafărul ? Nu, nu pot... Am schimbat iar postul de radio. Pe la France.fm am găsit muzică destul de drăguţă, şi e fain că poţi muta posturile de radio după cum vrei, fără deranj, alte site-uri, ferestre, etc. Nu, nu-mi place muzica de acolo. Mai bine youtube. Sau Trilulilu, că arată super drăguţ (adică diiiizainul pagini, link http html psq it blablabla) Ahhhhh. Şi nu mai am vizitatori. Ieri l-am întrecut pe BoGy. Acum nu am nici jumate de oameni care să mă citească cât are el. Uffff. V-am zis că sunt fericită ?? de ce. cum de ce?! aşa... nu trebuie să am un motiv anume să fiu fericită. Şi azi a fost şi soare (apropo: La mulţi ani TiBi !). Până la urmă nu mai scriu nimic. Mă duc să citesc nişte articole interesante făcute oameni care ştiu ce să scrie, care au inspiraţie şi idei. Nu zic "la revedere", că poate revin mai târziu. Sau mâine (când blogul împlineşte 2 săptămâni). Sau săptămâna viitoare. Ah. Ce ciudă mi-e pe voi, măi, cei care ştiţi ce să scrieţi, care aveţi idei !

Astăzi, marţi - - jurnal (postare lunga)

Banal [nu, nu am început bine. nu-mi place cuvântul], {...}. nu prea am multe de zis.. decât aberaţii despre ce am făcut, ce zic, ce cred, bla bla. Nu sunt în apele mele, asta e.... E drept că blogul a devenit un fel de dependenţă... E drept că îmi trebuie inspiraţie ca să scriu orice, chiar şi bileţele de "salut. ce faci" sau compuneri despre vreme... Şi zilele astea simt că am dus lipsa inspiraţiei... Aşa că va trebui să umplu o pagină a "jurnalului" meu deloc intim... cu banalităţi.
Dimineaţa ... trezirea la 9:27, 9:25, 9:33, depinde { nu îmi pun ceasul la altă oră, de exemplu fixă... -- nu îmi place }... Îmi permit. Când programul e mai lejer, îmi fac temele de dinainte cu 2 zile, după caz... cu scopul ca în ziua următoare să fiu şi mai "free"... dar ziua următoare îmi fac temele pentru următoarele zile... şi deci mă păcălesc singură. Nu mi-am dat seama dacă era o dimineaţă însorită ori nu...
Viaţa de elev. Mi se întâmplă doar mie, sau timpul trece foaaaaaarte repede ? Înafară de testul la biologie la care cred că iau 9 { şi care mi-a confirmat din nou că stau prost cu logica }, m-am bucurat tare când am auzit că ultima oră (chimie) nu se face ! Fals. Negativ... gluma unui coleg. Am făcut-o. Chimia = chineză. Mă enervează că fizica şi chimia îmi devin, uşor uşor, limbi străine. Dacă arunc o geană la ce am făcut până acum, pe segmentul filo am dat mai bun randament... Cât despre secţia de la liceu: Mate-info (cu toate bălăriile engleză intensiv bla bla) pare cea mai şmecheră. Mai şmecher pare şi să dai, la teza unică, la geogra. Mie nu-mi place. Vreau isto. În rest ce am mai făcut la şcoală? Am încercat să mă amuz, să râd, bla bla, că doar aşa e viaţa mai roz... Să fim serioşi !
Ce citesc. Am luat de la bibliotecă "1984" de George Orwell (la recomandarea entuziastă şi caldă lui Nicu) . Nu ştiu... nu prea am eu stare de subiectul ei. Probabil voi reveni peste câţiva ani să o citesc, că am auzit că e super-tare... În rest, pe birou am o grămadă de cărţi de poezii, romane, enciclopedii... dar nimic care să-mi atragă atenţia... ce păcat.
Ce am auzit. Am ascultat ieri radio. Din Vienna, UK şi Franţa... Poate atunci când vrei să "cunoşti" mai multe despre un oraş/ţară, trebuie să-i asculţi hit-urile de la radio. Sincer, dezamăgitor... mai plăcută e Europa FM, pe care aş asculta-o indiferent de stare. Din UK am ascultat BFBS, radio ce l-am prins în Germania, şi care mi-a rămas în memorie, pentru că dădea exact melodiile de care aveam nevoie atunci {câteodată mai am nevoie de melodii} - sau hit-uri/ noi. Pe BFBS a fost "Hey there Delilah", pe care o aud tot timpul când plec undeva... frumoasă, dar destul de tristă melodie... Ah. Şi am ascultat multă muzică franţueazscă (am propriul play-list pe youtube :]])
Ce am văzut. Acum mă uit la nişte imagini de pe deviantart. GOD ! ce frumos ! sunt unele fotografii absolut magnifice! mă lasă fără cuvinte.
Cine mi-a mai zis ce. Azi dimineaţă mă enervasem pe o chestie, şi voiam să interprind toate acţiunile necesare precedează enervarea { ce limbaj. }. Dar Voina mi-a zis că eu nu ştiu să jignesc. Pe nimeni. Aş vrea să am talentul de a jigni frumos, ironic, subtil. Pe bune.
Ce ascult chiar acum. Jason Mraz. Melodia aceea, "I'm yours", pe care am căutat-o vreo jumătate de an, căci nu ştiam cum se numeşte.
Ce vă zic. Well open up your mind and see like me
Open up your plans and damn you're free
Look into your heart and you'll find love love love
Listen to the music of the moment people dance and sing
We're just one big family.
It's your God-forsaken right to be loved love loved love love.
(Jason Mraz - I'm yours)
Ce mi-e dor. să fie ca înainte... ca acum câteva luni.
Ce îmi doresc. pauzele să fie mai lungi.
Poate veţi găsi puerilă şi iraţională dorinţa mea, fără substanţă, seriozitate şi încalcă normele şi conduita unui elev silitor (?! ce am scris ??).
Se poate. Dar vreau pauzele mai lungi... şi soare. Şi primăvară. Şi să înflorească/înverzească gardul viu din faţă de la mine de la bloc.

Şi să-mi spună că defapt........ (nici eu nu ştiu ce...)
Şi cred că încă plouă...

Notă: acum am văzut cât am scris. probabil că n-ai răbdare să citeşti până la sfârşit. eu oricum îţi urez o zi bună.

Astăzi, dragă luni

Prolog: E dulce sentimentul de libertate... E bine să te simţi din când în când puţin independent, liber pe timpul tău, pe hotărârile tale... Aşa a început azi ziua.
Ce am făcut azi:
I. Expoziţiune: M-am dus la orele de pian. E de-a dreptul superb să cânţi la acest instrument, dar mă cuprinde o stare de vinovăţie că nu îmi găsesc mai mult timp să exersez - căci dacă aş exersa, măcar în fiecare zi, sunt sigură că aş avansa foarte mult. E una din micile mele plăceri. Acum câteva sute de ani, nu exista fată aparţinând nobilimii care să nu ştie cânta la pian.
II. După ce m-am dus la acea Instituţie ce ţine evidenţa persoanelor (e drept că nu m-am uitat cum se numeşte - greşeala mea), am întrebat un funcţionar public care sunt paşii pe care trebuie să-i urmez pentru a-mi face buletin. Căci da! Mâine, sau săptămâna asta cred, îmi fac buletin. Am emoţii. Apoi... m-am urcat în autobuz, mi-am luat de la chioşc două ziare (voi scrie mai jos ce ziare) şi m-am dus la şcoală.
III. Viaţa de elev... Orele au trecut astăzi repede. Mi-a fost puţin ruşine că am uitat să aduc flori doamnelor şi domnişoarelor profesoare (că e 8 martie), dar şi mai dureros a fost că nici un băiat nu a făcut acest gest. Nu, nu ţine de mită, cadoaşe şi alte celea!
IV. Presa. Dacă vezi o persoană mergând pe stradă cu un ziar în mână şi citindu-l, ori în curtea şcolii cititnd ziarul - aceea sunt eu! Evenimentul zilei este ziarul meu preferat. Astăzi am luat şi Cotidianul. Performanţa zilei de azi: am avut răbdare să citesc un articol despre Politică. Era vorba de Crin Antonescu şi Tăriceanu (titlul: Tăriceanu i-a propus un blat lui Antonescu). După acest articol, politica îmi pare şi mai mult a fi un joc de grădiniţă, între copii (mai mari, în cazul nostru), fiecare apărându-şi jucăria proprie şi lovindu-l pe celălalt dacă are o jucărie mai frumoasă sau indrazneste sa i-o atinga.
V. Personal: M-am dus să duc filmul închiriat înapoi, după ce mi-am găsit pe cineva care să vină cu mine. Great. Cică LUNI au liber. Deci trebuie plătit şi pe azi...deh. Altă notă personală: ... ">:D<". Revin la iubirea mea pentru acest emoţ de pe messenger. Mă dă gataaaa, iar dacă e şi sincer, e... adorabil. >:D< :hugs: VI. Have to do. sunt elev! trebuie să-mi fac tema la geometrie {imensă}, să învăţ pentru testul la engleză şi la biologie de mâine, şi să învăţ la francezăăăăă {prea frumoasă - prea puţin timp}.
VII. Epilog. Mi-aş dori din tot sufletul să-mi lăsaţi comentarii, pentru a şti ce credeţi despre ce scriu eu. Pe scurt, să ştiu dacă merit/ă să fiu aici... în blogosferă.

later edit: Mulţumesc, fluture !
later edit 2:
:) îmi place...