12.03.2009

Iubirea

CRITICA PENTRU IUBIRE...

Pentru a face prologul cât mai banal, aceasta nu este o poveste romantică de iubire petrecută sub clar de lună, nici măcar o scrisoare siropoasă de dragoste, destinată unui Făt Frumos; ci, mai degrabă, o părere obiectivă şi o înşiruire de gânduri.
Cum se manifestă iubirea? Să comparăm, de exemplu, iubirea - acum - cu cea de pe vremurile îndepărtate, apuse sub un nor al uitării, pe vremuri de care aţi aflat probabil doar din romane ori din filme.
Acum mulţi ani, pentru a cunoaşte un om, se purtau ore lungi de conversaţie, pe teme ca muzica, cărţile citite, modul de gândire. După câtva timp şi după multe dezbateri, încolţea o îndelungă admiraţie precedată de ceva mai mult decât simpatie. Ori, în urma a două dansuri, domnişoarele dichisite, cu rochii lungi, dantelate, cu vualuri, zulufi, şi pline de pudoare, se îndrăgosteau de vre-un domn chipeş, ce le acorda atenţia cuvenită din timpul dansului.
Discret, abia după ce cei doi realizau de puterea sentimentelor lor, îşi declarau, timid şi cu cuvinte bine alese, iubirea. Ca decorul să fie cât mai romantic, domnişoarelor le erau dedicate poeme şi melodii cântate la pian, alături de priviri pline de drăgălăşenie în timpul unor plăcute plimbări.
Iubirea, ca sentiment, e aceeaşi dintotdeauna. Modul de a o arăta, însă, diferă. Precum şi superficialitatea gândurilor, învelite sub pretext de dragoste.
Să schimbăm nuanţa şi să discutăm despre kitsch (atât de distinct de iubire).
Acum, domnişorii gelaţi, cu pantalonii de la genunchi şi cu atitudine de real gangster îşi exprimă admiraţia vorbind pe mess cu câteva baby şi domnişoare naive, date gata de această iubire profundă şi lăsându-se cucerite de indiferentul domnişor timp de 2... maxim 3 săptămâni. Căci, nowdays, se agaţă pe net ori pe coridor. " Vii la un suc, păpuşă? " [printre plescăitul de gumă]. Iar "păpuşa", din lipsă de ocpaţie şi de admiratori pentru buric şi fustiţă, îi acordă atenţie lui "pooooiu". Şi astfel au trăit fericiţi, până ce fiecare a pus ochii pe altă păpuşă.
Pe de altă parte, cursul timpului şi desfăşurarea modernismului nu au atins însuşirile îndrăgostitului. Dincolo de timp şi de spaţiu, să iubeştii este greu - în orice circumstanţă. Te lipseşte de orice putere, te lasă fără altă voinţă înafară de cele legate de vise, şi, dintr-o persoană orgolioasă, puternică şi impunătoare te face să cedezi in faţa persoanei dragi. Să iubeşti nu e tot una cu a fi iubit, deoarece dragostea din sufletul propriu nu se poate reflecta în inima celuilalt. Care este solutia unui astfel de caz tragic, in care dragostea este unicul medicament, unica salvare, dar în acelaşi timp şi otravă? Iubirea fără răspuns nu pleacă numai de la o dorinţă ce se poate stinge oricând sub privirea critică a sorţii, ci de la o prietenie bazată pe cunoaşterea şi preţuirea celuilalt, preţuire care, cu atât mai mult cu cât nu este reciprocă, se menţine, devenind mai intensă, mai sinceră.
Copilărie, adolescenţă, maturitate... toate poartă emblema iubirii. Căci, de ne-am cunoaşte cu adevărat şi am stărui asupra defectelor umane, nu ar mai exista iubire, nu ar mai fii atât de puternic acest sentiment ce îmbrobodează sufletul cu nuanţe calde, joviale.

12 comentarii:

Astiqure spunea...

Super Alexandra :) Felicitari!

Anonim spunea...

iubirea e frumoasa indiferent de epoca in care are loc. cat despre ce spui legat de domnisoarele si domnisorii din zilele noastre, nu cred ca ceea ce simt ei se incadreaza la dragoste. in legatura cu cunoasterea partenerului, nu e bine sa afli tot despre el/ea pentru ca atunci se distruge aura misterului si spontaneitatii. cum ai mai putea fi surprinsa de el daca tu sti absolut tot. iubirea nu e neaparat o otrava, mai degraba o dependenta. probabil ca te mira superficialitatea oamenilor, dar asta e societatea in care traim, iar vremurile cand domnitele purtau centuri de castitate au apus...societatea umana e in declin si continua sa scada.
frumos limbaj.bravo.tine-o tot asa.

allé spunea...

Domnule/Doamna Anonim -- mi vă puteţi prezenta?

Anna spunea...

Copilarie, adolescenta, maturitate... toate poarta emblema iubirii.

Frumos.

ovi spunea...

Interesant. Pentru majoritatea oamenilor iubirea inseamna sex. Nu mai poti zice ca iubesti un om fara sa excluzi din combinatie raportul barbat femeie.
Cred ca mai exista si iubire de mama, tata, oameni dragi, sau chiar de oameni cu idei dragi.
Iubirea are multe valente!

TiBi spunea...

imi place ce scrii!

allé spunea...

@ TiBi : merci beaucoup ! :]
@ ovi : da, iubirea are multe valenţe

Cristian spunea...

Scumpa mea, 2-3 saptamani este MULT :) In perioada care o spui tu "munceai" si o luna pentru a atinge relatia care o doreai. Acum, cred ca este o chestiune de zile. Din pacate generatia voastra ati sarit din copilarie direct la sex. No offence, stiu, suna dur, dar este aproape real...

allé spunea...

@ Cristian:
sună dur, este real... şi trist.
dar vreau "timpurile" astea să nu mă "atingă"... pe mine, cel puţin...
căci pe ce din jurul meu... e cam greu să-i influenţez cumva :(

Cristian spunea...

Sorry Alle, nu prea stiu sa menajez, dar tu esti o domnisoara desteapta, si vei reusi sa traiesti un pic in lumea ta. Sa stii ca de multe ori, daca incercam, reusim sa gasim un echilibru intre NOI si EI. Eu iti urez succes:)

Anonim spunea...

Ce bine ai surprins lucrurile, Alle! Îmi pare rău că odată cu trecerea timpului multe s-au schimbat şi constatăm că lumea pe care ne-o imaginam noi în urma vizionarii unui film sau lecturării unei cărţi, nu (mai) există. Nu pot să am pretenţia ca în ziua de azi să fie plin de personaje precum Werther şi Charlotte (din mult prea romanţioasa povestire a lui Goethe), însă nici nu îmi place ceea ce văd în jur!

Eu mă bucur că am prins totuşi şi vremurile de care vorbeşti tu, în care, chiar dacă domnişoarele nu purtau rochii dantelate, erau la fel de draguţe când dansau in uniformă la reuniunile ce se organizau în şcoala (să inţelegi mai bine: de obicei, cu acordul şi sub supravegherea unui profesor, îmbrăcati în uniformă, ne prezentam fain frumos vineri sau sambătă seara la şcoală şi acolo, pe coridorul cel mare, avea loc "reuniunea" în care ne zbenguiam pe CC Catch, Modern Talking, Falco, Europe, Sabrina, Kim Wilde, Depeche Mode, Madonna, Sandra şi alţii ca ei). Sunt sigur că iţi sună foarte ciudat acest cuvânt-reuniune-folosit pentru a descrie o petrecere, dar acesta era termenul ce se folosea atunci. Discoteci nu erau decât "prin studenţi" însă eram cam mici pentru acestea. Şi, să nu divaghez, da, atunci altele erau modalitatile prin care ajungeai sa te imprietenesti cu cineva. Iar despre sex...ce să îţi spun...nu prea se vorbea despre asa ceva, deşi curiozitatea exista cu siguranţă. Alte vremuri...

Astazi iese în evidenţă un alt gen de comportament, care din fericire nu este (încă) generalizat. Gelaţii de care spuneai se vor bucura numai de atentia unui anumit gen de fete. Şi cu siguranţa, există şi băieţi care să te întrebe şi altceva decât care e adresa ta de haicinci! Însă, oricum şi oriunde s-ar manifesta, trăirile unei adevarate iubiri sunt la fel de puternice pentru orice persoană, indiferent de statutul ei.

Citind ce ai scris tu şi anume: Acum mulţi ani, pentru a cunoaşte un om, se purtau ore lungi de conversaţie, pe teme ca muzica, cărţile citite, modul de gândire mi-am adus ainte de un film în care, într-o zi şi o noapte, doi tineri ajung să se cunoască. Unde mai pui că acţiunea se petrece în Viena, el este american iar ea o fermecatoare studentă din Franţa ! Se numeste Before Sunrise...uite aici un trailer în caz că eşti curioasă să vezi despre ce e vorba: Before Sunrise Trailer. Unii l-au gasit cam plictisitor, fiind multă vorbărie, dar...it's so cute and innocent! Dacă nu l-ai vazut, caută-l, s-ar putea să îţi placă.

Te salut Alle !

Lucian / Timisoara

allé spunea...

@ Lucian:
mersi de părere ! :D
O să caut filmul Before Sunrise.