23.03.2009

Pesimismul şi optimismul, la mine

Ştiţi că există oameni pesimişti, optimişti, realişti, la mijloc, etcetera.
O mică definiţie, ca prolog, de la domnul dexonline.

PESIMÍSM Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodământ fatal; concepţie filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferinţa predomina în lume şi nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte; stare sufletească de deprimare.
OPTIMÍSM ( Concepţie asupra vieţii dominată de încredere în viitor şi în oameni. 2) Tendinţă de a vedea părţile pozitive ale oamenilor şi ale realităţii

Eu am o viziune foarte sinceră asupra oricărei situaţii:

1. Nimic rău nu se poate întâmpla.

2. Dacă se întâmplă ceva rău, nu este chiar aşa de rău pe cât se credea.
3. Nimic rău nu este chiar aşa rău.
4. Dacă există posibilitatea să se întâmple ceva rău, nu se va înt
âmpla.
5. Orice ar fi, totul se întâmplă cu un scop.



Mă rog, poate părea paranoia chestia asta. deeeeeeh - - ete na.

Mai există altă cateogrie a pesimismului meu. Tot timpul la concursuri, teste, blabla, îmi estimez nota mult mai mică. Tot timpul fac asta. Şi pe drept, atât timp cât n-am ştiut totul, perfect, îmi dau seama de greşelile făcute. E naşpa, unii mă consideră ipocrită, cu fiţe, (citez: "că diiiiic, zice că ia 7 şi a luat 10. huuuu").
God ! Sunt aşa de norocoasă ! Tot timpul când cred (şi chiar cred) că n-am făcut nimic, că iau un rezultat urât, se dovedeşte contrariul. Şi, sincer, mă simt mult mai bine decât dacă m-aş fi bătut cu pumnul în piept că sunt cea mai bună... şi să nu fiu.

Exagerez, sunt câteodată pesimistă... dar, în interior (acolo, in), eu ştiu că orice ar fi, nimic rău nu se poate întâmpla. Şi, dacă, hai să zicem, se întâmplă, soarele răsare... Apoi, mă gândesc la neuronii mei. Nu aş vrea să-i chinui din orice tâmpenie, nimic, conflict, să-i omor... măcar de dragul de a fi o bătrânică lucidă... peste muuulţi ani.

Unii zic că nu sunt cu picioarele pe pământ. Ba sunt.

Tu cum eşti ?

10 comentarii:

labarfa spunea...

eu sunt o tipa optimista !

Bek00letz spunea...

Eu sigur nu mi-s cu picioarele pe pamant. Asta-i cert. In rest, imi place sa ma consider optimist, insa cantaresc fiecare situatie in parte si abordez un alt punct de vedere pentru fiecare. De cele mai multe ori imi place sa sper, sa cred ca va fi bine, dar totusi...asta ma face realist nu?!

pirateonion spunea...

sunt ceva intre. daca exista asa ceva..

dar la fel. prefer sa ma gandesc ca va fi urat si iese de fapt bine decat sa ma dau cocos si sa iasa prost :))

Simplu spunea...

Foarte misto...mi'a placut.
Grea intrebare...cum sunt eu?!
Pai eu stiu cum sunt, insa e foarte greu sa ma exprim in cuvinte. Sunt asa si asa, depinde de cum e afara, depinde de cati bani a in buzunar, de ce am visat noaptea, de ceea ce e in jurul meu. Cred ca depind de multe si nimic, sunt simplu si in acelasi timp foarte complicat :D.

alexxutzu spunea...

Am reusit :D

Pai...de obicei sunt optimist dar sunt si realist in acelasi timp....minunile sunt foarte rare :D

Vasi spunea...

si eu si eu sunt ca ma ajuta la multe:)

Verdeaţă spunea...

Eu sincer, oscilez.

Pesimismul si optimismul sunt doua laturi, caracteristici ale temperamentului. E normal ca persoanele introvertite sa fie pesimiste si cele extravertite sa fie optimiste, INSA nu exista om care sa fie 100% un temperament ci de regula suntem combinatii de dominant cu recesiv. In cazul meu dominant este extravertul: Coleric. Deci in majoritate sunt optimista DAR cum latura mea secundara este introverta: Melancolic, sunt pesimista.

Asa se explica cum unii dintre noi oscilam, cu atat mai mult cu cat avem ambele pe instabil. Pe de alta parte cei ce au o latura stabila si una instabila, au un mai mare echilibru, cu atat mai mult cu cat au ambele laturi pe stabil: Felgmatic, Sangvin.
In fine, asta din pct de vedere psihologic :)).

Danny spunea...

Eu de felul meu sunt un om optimist si imi place mereu sa privesc latura pozitiva a lucrurilor.
Vorba ceea: optimistul crede ca traim in cea mai buna lume posibila si pesimistul se teme ca asa este!
Off-topic: Poti reveni cu un comentariu la articolul meu despre F1? L-am republicat.

Unguru` spunea...

Nu pot spune ca-s optimist...Dar nici pesimist nu-s. Sur si simplu-s ceva intre cele doua.
Dar as vrea sa am optimismul tau :P

allé spunea...

Nu ştiu ce să zic despre optimismul meu...

Poate că răspunsurile le găsiţi la postul Verdeţii :]]