picuri si mici reverii

In lumea perfecta...
Raiul incolteste in noi in fiecare sambata si duminica seara, si continua pana in zori-de-zi.
Norii sunt din vata de zahar alba, si valseaza gratie zefirului ce aduce miros de tei. Gardurile vii ajung pana la felinarele a caror vapaie abia lumineaza altceva inafara de chipurile noastre. Deobicei e seara, dar pe strazi sunt lampi ce nu te dirijeaza, doar iti limpezesc bulinele de pe buburuzele ce urca pe zidul verde. Oamenii nu sunt incrancenati, eventual doar cand razele soarelui isi propun sa topeasca pinguinul din ochii lor. Ei merg fara sa se uite inainte sau inapoi.
In maini au doar plicuri de ceai, de diverse arome, si flori de camp, pe care si le daruiesc unul altuia. Unii au motani pufosi pe care de abia ii pot tine in brate, vrabii agatate pe umar, fluturi si licurici in loc de cercei, sau chiar pisoi mici incalciti in par, carora nu poti sa le vezi decat ochii mari si simpatici.
Si e atat de bine sa fii prins de magia contemplarii, incat de dragul ei, o aduci si in lumea reala.