15.06.2009

dilema de la doişpe noaptea: despre ipocrizie

E bine să fii ipocrit ? E bine să zici ce nu crezi, ce nu simţi, ca să primeşti mai apoi meritul de a fi considerat ...drăguţ, bun ?
Desigur, există excepţii: dacă cineva te întreabă nişte lucruri ce strict îl pot răni, sau chestiuni ce-l pot face să se simtă prost. Să fim serioşi: nimănui nu-i plac ăia extrem de sinceri ce-ţi zic în faţă chestii ce te fac să te simţi penibil. În fine, despre critici am mai vorbit aici.
Mă refer la cazul în care cineva sare pe o persoană şi îi aduce nişte complimente, ca atunci când persoana respectivă dispare din arie, să îl jignească. Adică dacă i-ai zis că "ce mişto îţi stă cu chestia asta", după ce pleacă să zici "îi stă ca ***[completaţi voi aici]". Sau la cazul în care te doare în... cot de o persoană, dar ca să te placă şi să primeşti complimente, îi adresezi mesaje admirative.
Şi chestia asta are două tăişuri (nu ştiu cum mi le aleg)
Dar eu mă gândesc: cum e bine ?
i-am intrebat prin twitter şi pe andrei rosca , ines , doipedoi ,
astfel că mi-am satisfăcut dilema... pentru câteva ore...

11 comentarii:

buby* spunea...

Sa fim seriosi , in jurul nostru asta se intampla zi de zi , majoritatea oamenilor se fac placuti doar prin minciuni si ipocrizie, poate pentru ca altfel, prin ceva pozitiv, bun , nu au cum.

Eu nu cred ca ipocrizia poate ajuta la ceva, intr-o relatie, de orice gen, nu conteaza.
E drept ca nici aceia de spun adevarul asa cum e, nu sunt apreciati pentru ca o spun prea direct, prea..adevarat si ramai masca pentru ca esti obisnuit sa fi luat altfel, mai pe ocolite, etc.

Cred ca iti poti face prieteni , poti fi considerat dragut si prin lucrurile sincere pe care le spui si pe care le faci , asta atunci cand ai cu ce, cand nu ai.. se ajunge la titlul post-ului tau.
Noapte buna!

simona.schiau spunea...

pot sa zic ca am fost de multe ori ipocrita, doar de dragul situatiei generale, pt nu aveam chef de dispute, sau raceli din partea unor oameni care stiu ca ii vad des, eu zic ca ii ok pana la punctu in care chiar atingi pe cineva in mod direct, sau lasi acolo un minus cat de mic in ei, daca nici macar lor nu le pasa.......eu zic sa fim impocriti impreuna fericiti, if you know what i mean;)

kătă spunea...

dulce ipocrizie !

De oameni falsi dai peste tot si pana la urma trebuie sa treci cu vederea peste ei ...si cu complimentele lor si fara e cam tot una .

jorjh spunea...

Eu unul apreciez pe aia sinceri ce iti spun lucrurile verde`n fata mai mult decat pe orice alt tip de oameni.. pacat ca sunt o specie rara. Deaia ma apreciez mai mult pe mine :D

Alexander spunea...

Nu e bine sa fii ipocrit in nici un fel de situatie. De ce? In primul rand pentru ca esti usor descoperit si iti pierzi din credibilitate. Mai bine ii spui omului in fata ce gandesti decat sa fii prins in alta situatie similara ca te comporti altfel. Daca s-a imbracat prost, spune-i, nu musai verde si acru-n fata, sa-l jignesti, depinde de persoana cum anume ii spui adevarul. Am descoperit de mult ca pana si cea mai mica doza de ipocrizie ma face pe mine sa imi para rau ca m-am injosit si mi-am incalcat principiile si ideile.

raul neret spunea...

... ma abtin sa critic pe cineva cat pot si incerc sa apreciez ceea ce e de apreciat.In orice exista si un strop de frumusete si ceva pozitiv.Exprim asta si in arta pe care o fac ?? sau cum simtiti voi?

allé spunea...

@buby:
ai pus punctul pe 'i' cu 'prin altceva pozitiv nu au cum'. foarte de acord cu ce ai zis ! gandim... asemanator

@simona.schiau:
păi cam despre asta e vorba în general, simona... ca să fii acceptat, ca să nu ajungi la dispute, recurgi la mici... minciuni.

@kătă: subscriu. deşi e cam dur să spunem că cei care strecoară minciuni sunt neaparat...falşi

@jorjh:
mie nu-mi plac ăia extrem de verzi în faţă. trebuie să nu treacă de bariera bunului simţ.

@alexander:
eu zic că cel mai bine e să nu-i spui dacă ceea ce gândeşti l-ar face să se simtă prost, precum să nu-i spui ceva neadevărat. în momentele astea, tăcerea e... cea mai favorabilă şi de aur, părerea mea.

@raul neret:
d'acorrd !

afreuda spunea...

Da, si eu prefer oamenii care spun frate adevarul. Fara nici un fel de ocolis, omisiuni, dantelarii care put de la o posta a minciuna. Ma simt mult mai confortabil cu ei. Dar atentie, ma refer la adevar, nu la rautate. Adica adevarul spus cu delicatete, cu tact, nu ca manevra de a jigni.

Alex`andra spunea...

şi eu aveam gânduri mari pe la 1 dimineaţa. mă întrebam dacă e mai bine să te implici afectiv , sau să fii indiferent. încă n-am elucidat misteru' . . . nopţi albe vor mai fi, asta-i sigur.

allé spunea...

aia-i altă dilemă d'a mea, alex'andra ! :))

oricum, m-am cam lămurit privind ipocrizia. e frumos să "discut" cu voi :)

Unguru` spunea...

Prefer sa mi se spuna verde-n fata tot...Nu sa fiu mintit si pupat in fund doar de dragul aparentelor... Mai repede imi trece de suparare decat daca-s mintit.