08.05.2009

să vă spun o povestioară


Când cineva a întrebat-o pe Angelica cum se numeşte, ea a răspuns, timid, "nu ştiu..."; I se părea aiurea să denumeşti pe cineva, cumva. Poate din cauză că toţi se strâmbau când auzeau un nume gen "Ortansia", "Brânduşa". Chiar şi la numele ei, unii ridicau din sprâncene şi făceau o grimasă de compătimire. Poate acum e, mai la modă, să spună că se numeşte Alessia sau Jessica.
Să revenim... Anjelique (franţuzit, sună mai elegant) trăia pe Terra... deci era om, aşa ca mine, şi ca tine. Adevărul e că ea tot timpul s-a simţit mai ciudată. Nu era cea-mai-frumoasă-fată-din-liceu, nici cea-mai-mai-de-nota-10. Nu avea dimensiunile 90-60-90, 1.75 şi nu-mai-ştiu-eu-ce. Nu îşi petrecea timpul alături de fetele populare, nici nu alerga după băieţi.

Ea citea... şi când citea, se pierde în paradisul universului utopic... Condeiul o fermeca. Aşa că a încercat şi ea să scrie. Fiecare cuvânt al ei prindea viaţă... de exemplu, când a scris, o dată, "zefir", cuvintele au fugit şi s-au transformat într-un fluturaş care se juca în părul ei. Aşa şi cu "iubire" şi "licurici". Chiar şi cuvântul "micuţ" a început să danseze, jovial, în faţa ochilor ei.
Cred că de atunci, de la Angelica, cititul este îmbrobit cu magie.
Ah! Dar cât de puţini se lasă vrăjiţi...

14 comentarii:

Brânduşa spunea...

Pe mine ma cheama Brânduşa:)

allé spunea...

:)
drăguţ

ContraPunct spunea...

Frumos Alexandra :) Bravo!

ana spunea...

Foarte frumos!Angelique...Superb nume:)Este chiar o serie de filme vechi care se numeste asa 'Angelique',in franceza,cu Michele Mercier si Robert Hossein.Eu le-am vazut acum ceva timp...super,keep up the good work!

Rae spunea...

acest post zugraveste realitatea multor eleve de liceu si nu numai.
foarte frumos!
tine-o tot asa:)

Rae

Anonim spunea...

Alle, ştii ce ar fi frumos? Ca atunci când acest gen de persoană va avea 20-30 de ani, să poţi regăsi în ea pe adolescenta cu mintea jucausă de altădată. Nu îmi place că de multe ori, astfel de persoane se lasă schimbate în decursul timpului de cotidian, sensibilitatea, visele, pasiunile fiind înlocuite de prea mult pragmatism. E normal să ne maturizăm şi să ne schimbăm, însa mi-aş dori să reactionam şi să vibrăm (mai vizibil sau mai interiorizat) în faţa frumosului şi nu numai în faţa unei superoferte de la Carrefour! De aceea, abia aştept să te citesc şi peste 10 ani, asteptându-ma să o regăsesc tot pe Alle, care poate face lumea mai bună:)

Lucian - Timişoara

allé spunea...

:) Sper şi eu asta, Lucian!

Anonim spunea...

Fete populare.. pff e de la penal la stupid toata povestea asta

Eagle spunea...

tineo tot asa cu bloggingul

The Fat One spunea...

Lasa-ma sa ghicesc: te identifici cu personajul principal, nu? :P

Fata din umbra spunea...

foarte frumos..ai un stil aparte de a asterne cuvintele..:)

allé spunea...

Unguru:
Nu.

bine... nu in totalitate.

Cristian Lisandru spunea...

"Fiecare cuvânt al ei prindea viaţă... de exemplu, când a scris, o dată, "zefir", cuvintele au fugit şi s-au transformat într-un fluturaş care se juca în părul ei. Aşa şi cu "iubire" şi "licurici" - acest pasaj mi-a plăcut în mod deosebit şi scoate clar în evidenţă modul lejer - în sensul bun al cuvântului - în care aşterni pe hârtie propoziţiile şi frazele. La cât mai multe asemenea postări... Şi la cât mai multe metafore!

Anonim spunea...

Imi place tare mult postul ! Felicitari :)