15.04.2009

pace si dragoste


Eu am un principiu... mai aiurea, asa. Nu e o chestie hippioată, e ceva în ce cred: în pace şi dragoste.
Orice lucru se poate rezolva dacă există pace şi dragoste între oameni. După părerea mea, şi chestiunile politice, educaţionale, financiare, s-ar rezolva. Numitorul comun ar fi iubirea, care ar duce la înţelegere. Când e înţelegere şi pace, orice prioritate şi chestiune si poate analiza astfel încât să se obţină resurse la superlativ.
De exemplu, când doi oameni se ceartă, neuronii ăia se agită şi fac creierul să nu mai funcţioneze cum trebuie, să acţioneze pripit, agresiv. Dar când între doi oameni există înţelegere, totul se rezolva pe cea mai bună cale. Şi atunci nu ar mai exista războaie. Şi tâlhării. Poate că nu ţine de educaţie, ci de ceva de acolo, din interiorul nostru... ceva ce ne face oameni.
Nu ştiu, poate că mă voi gândi mai mult la chestia asta, da' după părerea mea soluţia, pentru planeta asta şi-aşa vai-de-capul-ei, este dragostea şi pacea.

8 comentarii:

Mihaela Chelaru spunea...

Iti dau dreptate draga mea, nici nu stii cat ma bucur ca exista persoane care cred cu tarie in aceste valori. Sunt de partea ta, sa stii :).

The Fat One spunea...

As fi de acord cu treaba cu pacea, insa la partea cu iubirea nu prea is de acord pentru ca eu nu cred in ea :P

Anonim spunea...

cred ca ai perfecta dreptate ! Unguru' de ce nu mai iubesti ?

allé spunea...

Unguru', astept raspunsul tau. :D

The Fat One spunea...

Pfff...lunga poveste.
Dar ca s-o scurtez spun doar atat: acum vreo cativa ani (pe la vreo 15-16 ani) eu eram un sentimental si un romantic incurabil si ma atasam extrem de repede de o fata.
Astea fiind spuse, iti dai seama ca eu sufeream dupa orice relatie (oricat de scurta era ea)...
La un moment dat, insa, ma saturasem sa ma tot simt asa si am zis ca ar trebui sa incerc sa nu ma mai implic asa mult sufleteste si a functionat, relatiile mele au ajuns mai placute si nu ma mai simt nasol dupa o despartire...asa am ajuns eu sa nu mai iubesc.

Notopic spunea...

Buna!!
" Te-am gasit " la Vaduva Neagra pe pagina. Am venit aici si de la postul cu discurile ce ti-au picat in mana ( tre' sa recunosc ca am salivat putin... ) si pana la acesta am tot citit si mi-a tot placut :D
Acum, mi-am adus aminte de God Of War, filmul cu Nicolas Cage ( dragut... merita vazut... daca n-ai facut-o deja). In filmul ala era o vorba : " In lume exista o arma la 12 persoane. Intrebarea e cum ii inarmam pe ceilalti 11... ".
Eu iti impartasesc crezul !! Sigur ca pacea si dragostea intre oameni sunt raspunsul tuturor problemelor... Intrebarea e cum ii facem si pe ceilalti aprox. 6 miliarde sa creada ca noi ?!

La buna citire Alle... !!

allé spunea...

Pare aproape imposibil :(

Anonim spunea...

Deoarece mi-a placut acest articol dar nu am apucat sa il comentez atunci cand a aparut, am sa o fac acum:
Eu ma gandendeam uneori la chestia asta cu razboaiele...mor atat de multi oameni nevinovati din cauza unui grup restrans de persoane - conducatorii. Cum ar fi ca intregi armate sa refuze pur si simplu sa lupte? Suna absurd, stiu, dar totusi...daca sute de mii de sau milioane de oameni ar depune armele, atunci ar mai ramane sa se lupte conducatorii intre ei, s-ar elimina reciproc si ..gata! Pentru ca eu nu cred ca un tanar german cu minte la cap a plecat el, asa de drag in cel de-al II-lea razboi mondial sa lupte in Siberia, lasand acasa o mama, o iubita sau un copil. A plecat pentru ca a fost fortat! Daca el ar fi ales sa nu lupte, iar ca el ar fi facut toti ceilalti....pur si simplu nu mai ar fi existat atatea razboaie. Insa din pacate exista un sistem coercitiv bine pus la punct in acest sens, pe care daca nu il respecti iti pierzi libertatea (exista infractiunea de dezertare-adica daca eu as refuza sa omor alti oameni, as face puscarie, ceea ce este absurd). Sunt unele formatiuni religioase care pun in practica ce am zis eu - eu nu am nici o tangenta cu vreuna, asta mi-a venit in minte acum. In concluzie: prea multi oameni sufera din cauza ambitiilor, mandriei sau prostiei altora, putini la numar.

In cele din urma, reducand lucrurile la nivel personal, ai spus exact ceea ce cred si eu: Poate că nu ţine de educaţie, ci de ceva de acolo, din interiorul nostru... ceva ce ne face oameni. Banuiesc ca din nastere suntem programati sa gandim sau sa ne comportam intr-un fel sau altul. Mediu ne poate schimba, dar nu atat incat sa ne stearga caracteristicile intrinseci ale fiintei noastre.

Dar, pentru ca pe lumea asta exista si oameni rai si oameni buni (deoarece asa se nasc ei!) din pacate niciodata nu se va ajunge ca lumea sa fie asa cum am vrea unii dintre noi. Acum de ce unii sunt rai....asta chiar nu mai stiu! Oricum, am constat ca educatia nu ii schimba - ma gandesc ca inca de pe vremea scolii generale aveam si cativa colegi, micii vagabonzi si smecherasi de atunci, care azi au ajuns prin puscarii sau se ocupa cu te miri ce. Asta este!

--> Notopic: Chiar asa...cum ?!

Lucian - Timisoara