pace si dragoste

Eu am un principiu... mai aiurea, asa. Nu e o chestie hippioată, e ceva în ce cred: în pace şi dragoste.
Orice lucru se poate rezolva dacă există pace şi dragoste între oameni. După părerea mea, şi chestiunile politice, educaţionale, financiare, s-ar rezolva. Numitorul comun ar fi iubirea, care ar duce la înţelegere. Când e înţelegere şi pace, orice prioritate şi chestiune si poate analiza astfel încât să se obţină resurse la superlativ.
De exemplu, când doi oameni se ceartă, neuronii ăia se agită şi fac creierul să nu mai funcţioneze cum trebuie, să acţioneze pripit, agresiv. Dar când între doi oameni există înţelegere, totul se rezolva pe cea mai bună cale. Şi atunci nu ar mai exista războaie. Şi tâlhării. Poate că nu ţine de educaţie, ci de ceva de acolo, din interiorul nostru... ceva ce ne face oameni.
Nu ştiu, poate că mă voi gândi mai mult la chestia asta, da' după părerea mea soluţia, pentru planeta asta şi-aşa vai-de-capul-ei, este dragostea şi pacea.

schimbare

am schimbat faţa blogului.
din nou.

şi template-ul acesta chiar îmi place :]

util

un articol de'al lui zoso ce-mi place: [click - - - Bloggeri vechi si bloggeri noi]


p.s.: nu prea sunt acasă în această perioadă, aşa că scuzaţi-mi lipsa de articole.
sincer, mi-e dor să scriu ceva ce-mi place, cu adevarat; promit sa revin.

Viata la tara

VIAŢA LA ŢARĂ... primăvara

A venit vacanţa.
Asa că m-am dus la bunici. Şi am adus şi câteva poze...
Vă las pe voi să decideţi care e mai frumoasa, acum: viaţa la oraş sau la ţară;

Despre blogul meu (II)

Blogatu a lansat un concurs dragut; tema zice ca trebuie sa-mi descriu blogul.

1. Data naşterii, locaţia şi alte celea
http://www.mademoisellealle.blogspot.com a luat naştere (în urma unei scântei a creierului meu) pe 7 martie 2009, sâmbătă. Locaţia? Marea lume a Internetului, cu tatăl blogspot (deşi câteodată mă întreb dacă nu e mai fain pe wordpress). Mademoiselle Alle vine de la mademoiselle (care-mi place tare cum sună) şi de la Alle (adică eu).

2. Chestii serioase
Tema blog/ului este una destul de veselă, albastră (da, ignorand rufele... are norisori draguti). Titlul este "alle", iar mai jos, ca subtitlu, este scris "haideţi să face lumea mai bună - 14 ani" { acesta fiind, defapt, şi mottoul blogului meu, ... }. Informaţiile sunt dispuse pe două coloane. În partea stângă se află scrise articolele, care sunt însoţite, deseori, de imagini şi/sau o melodie (embed de pe trilulilu). Comentariile pot fi introduse de oricine, însă, înainte de publicare, ele trebuie acceptate de mine (moderarea comentariilor), pentru a le gestiona mai bine. Numărul maxim de articole pe pagină este de 10. Sidebar-ul drept conţine: poziţia mea în zelist (sub titlul puiuţ de blog), un contor ce arată numărul vizitatorilor totali (+ câţi sunt online, etc), reclamele (folosesc Google AdSense... până acum 0,08 $ câştig :lol:), contactul, care conţine adresa mea de e-mail, ID-ul de Yahoo Messenger, contul meu de Twitter şi de Youtube. Deasemenea, în partea dreapta se mai află lista blog-urilor pe care le lecturez, arhiva articolelor mele, o poezie (Avem timp - Octavian Paler) ce îmi place tare mult, şi din care se pot extrage multe învăţături; profilul meu; nişte sfaturi despre "cum să îţi începi ziua bine", etichetele (adică subiectele despre care am scris), şi o aplicaţie care arată din ce zonă a ţării şi a lumii vin vizitatori pe blogul meu.

3. Articolele mele
Eu scriu despre ce cred, despre ce văd, despre ce-mi place, despre ce am auzit; astfel, se oscilează între categoria personal şi divertisment. Scriu, o dată pe săptămână, o filă din jurnalul meu din acea zi. Deasemenea, în fiecare duminică public 3 citate (ca să am o săptămână frumoasă) . Din articolele mele simple, încerc să extrag nişte învăţături şi imbolduri morale... chiar dacă articolul respectiv vorbeşte despre un domn portar sau despre vreme. Unele dintre scrierile mele conţin expresii naive, poate din cauza că EU le scriu. Poate părea un blog copilăros, mai ales că eu nu fac parte din categoria de bloggeri care scriu despre ce a mai făcut Google, sistemul X, informatică, IT, etc.

4. Cui îi este destinat blogului
Tuturora.
Indiferent de varsta. Si mai ales acelora care n-au uitat sa fie copii.

PS: este primul concurs din blogosfera la care particip... sper ca blogatu sa-mi poarte noroc.

Ador dimineţile

jason mraz - im yours

Ador dimineţile.
E prima perioadă dintr-o zi. Dacă acea zi va fi superbă sau tristă, depinde, în mare parte, de dimineaţă.
Ador să îmi iau micul dejun ascultând muzica mea preferată (de pe Europa FM sau youtube/trilulilu);
Ador razele de soare... ce se joacă, în toată splendoarea lor, în camera mea.

-----------------------
DIMINEAŢA LA ALLE
sau cum vorbesc eu, despre mine, la persoana a III-a

Alle se trezi. Nu ştia dacă din cauza alarmei de la telefon, ce trebuia să sune la 9:07, cu melodia preferată, sau din cauza guguştiucului ce bătea insistent în fereastră. Deschise ochii, şi acum doar observă că o ploaie caldă de raze de soare o îmbrăţişă. Zăbovi încă puţin, de ajuns încât să-şi dea seama dacă va mai prelungi statul în pat până pe la 10, sau va începe, cu energie, o nouă zi. În cele din urmă, se dă jos din pat şi deschide fereastra. Un zefir dulce o întâmpină, îmbătându-i simţurile într-o plutire caldă. Toată camera era invadată de raze joviale de soare. Splendoare.

(continuarea mai tarziu - - - n-am inspiratie nici sa zic ce am facut)

Viata cu Louie

LOUIE ANDERSON

Mie mi-a fost dor de el.
Şi pariez că şi vouă.





câteva episoade... aşa... de amintire frumoasă:


Cântând în ploaie (partea 1)



Cântând în ploaie (partea 2)



În spatele oricărui antrenor...
"Anderson ! Ia-ti familia şi fă trei ture !"

Scrisoarea a III-a - - varianta moderna

1. nu postez chestia asta pentru ca-i la moda.
mie imi pare amuzanta Scrisoarea...
si sa ne mai descretim fruntile :]
edit&update: e post/ul meu nr. 50 !

SCRISOAREA A III-A --- varianta modernă


Iata vine-un Jeep pe strada cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina langa gura de metrou…”
“-N-a venit, Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam “conquiztador”?
“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte:Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”???”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.”
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
“-Baiazid, hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe branci…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot, dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”

sursă: net

Leonardo da Vinci, mare compozitor austriac

Ora de muzică. Profesoara pune câteva întrebări, ca să măreasca umpicuţ nota aia urâtă la testul ăla şi mai urât. Încearcă să o ajute...cu o întrebare uşoară, banală:

- Spune-mi un maaaare compozitor austriac.

după câteva minute...

- Leonardo da Vinci ...

Viitorul sună bine.

Inapoi (fila de jurnal)

Am ajuns acasă. A fost bien, mai ales că am avut noroc cu cele 2 cărţi de Agatha Christie (Crima din Orient Express şi Întâlnire cu moartea). Am fost teribil de încântată când m-am străduit să rezolv singură "cazul" din carte, să găsesc eu "criminalul" -- şi l-am găsit ! Alături de Hercules Poirot, am rezolvat "misterul", să-i zicem aşa. A fost un fel de încântare intelectuală.

Moby - Dream About Me

Zilele au trecut repede, secundele galopau, şi a venit luni. Acasă, cu soare, voie bună, Europa FM şi gardul din faţa scării mele înverzit.

Cum mă simt ?
M-am simţit bine să-l revăd pe bro-ul meu Voina, să o revăd pe Janna şi pe ceilalţi alţii pentru care, în inghesuiala stărilor şi ideilor (sau a lipsei lor), a tresărit un mugure de dor.

Intrigă
După terminarea orelor, să zicem că aveam energie, eram veselă, blabla. Am luat autobuzul, după ce am ieşit de la şcoală, ca să mă duc la bibliotecă, să-mi iau altă "hrană" (probabil nişte cărţi poliţiste, până fac rost de altă carte din seria Twilight). Înghesuială, căldură insuportabilă... Înainte cu câteva secunde să ajung la ultima staţie, îmi amintesc, subit, că ar trebui să am buletinul/sau cum se numeşte chestia aia ca să poţi lua cărţi de la bibliotecă. Caut respectivul buletin. Nu-l găsesc. A trebuit să iau alt autobuz ca sa ma intorc... să-mi pierd jumătate de oră, să ajung acasă, să îmi dau seama, din nou, că sunt varză la chimie, şi că mâine dau test, şi că am pierdut iar din materie, şi că dragul meu creier este în perioada de hibernare profundă.
M-am enervat.
Adică... nici timp, nici plăcere psihică, nici plăcere pentru creier (că dacă nu ştiu chimie, e naşpa de media mea şi de echilibrul stării mele intelectuale).
Am încercat să găsesc o metodă de a scăpa de starea asta nervoasă singură, fără să dau search pe google la ce să faci când eşti nervos, cum să te relaxezi, etc...
Am băut o ciocolată caldă şi mi-am deschis caietul de chimie.
Dacă iau totul sistematic, e muuult mai uşor să rezolv o problemă. Îmi notez ce trebuie să fac. Citesc fiecare lecţie. O repet. Încerc să o înţeleg Caut pe net exerciţii. Până la urmă, totul va fi bine, voi reuşi să înţeleg chimia. Şi nu mă voi mai enerva degeaba. Iar starea mea intelectuală va fi satisfăcută.

Acest deznodământ este unul fictiv, în realitate, chiar şi după citirea lecţiilor şi încercarea de a le înţelege, finalul a fost tot unul varză, ca în urma încercării de a învăţa chineză sau rusă.