Astăzi sunt fericit/ă pentru că...

Cineva avea un jurnal frumos colorat în care nota toate lucrurile ce i-au adus zâmbetul pe buze, l-au făcut să râdă, l-au înseninat, sau pur şi simplu l-au făcut să se simtă mulţumit.

Astăzi sunt fericit/ă pentru că....

haideţi să ne împărtăşim toate chestiile care v-au mulţumit/bucurat, indiferent cât de banale sunt

ideea furată de la mihailmuşat , şi forum.edu.ro

vreau palarie

m-a pleznit în ultima vreme o apreciere considerabilă adresată pălăriilor.
vreau pălărie cum are jason mraz în melodia "i'm yours", pălărie ce duce cu gândul la soare, câmp, floarea-soarelui, la pantaloni scurţi crem şi sandale maro, la cântece cântate de noi pe fundalul celor de la radio, la "la vita e bella"...
nu revin aici până nu-mi găsesc pălărie! am zis!

viaţa e grea, alexandro...

Motto: "Viata e grea, Alexandro. Ce ştii tu acum..."

Mi-au zis-o altii de zeci de ori. Ca şi când eu aş trăi pe un nor, de unde aş vedea doar rândunele şi oameni purtând coifuri colorate ieşind şi intrând din clădiri, sau n-aş avea ochi să văd, urechi să aud.
Da, viaţa e grea.
Şi eu am înţeles. Bine, nu înţeleg de ce toţi oamenii au impresia că sunt atât e visătoare şi cu capul în nori şi că nu realizez ce se întâmplă în jurul meu. Păcatul e că înţeleg foarte bine, că mă prind de cum funcţionează lucrurile. Mai am din când în când încredere şi în intuiţia mea. Pe bune vorbind, înţeleg foarte bine ce e în jur, sunt precoce la capitolul ăsta. Da' poate nu dau impresia, poate că expresia feţei mele este tot dezorientată şi "pe lângă"..., de oamenii cred că nu-mi dau seama.

Să revin la "viaţa e grea".
Da, viaţa e grea.
Dar unii aleg să o trăiască ca şi când ar avea toată încărcătura ei pe umerii lor, ca şi când fiecare şurub de nisip al greutăţilor le-ar fi găurit pielea, ca şi când... viaţa chiar e grea.
Şi sunt unii, pe care eu vreau să-i numesc înţelepţi, care chiar se (auto)conving că viaţa e frumoasă oricum, că fiecare şurub de nisip e doar un pic mai mare decât un grăunte de nisip, că greutăţile trec mai uşor şi te ocolesc dacă tu crezi asta.

Atât pe azi.
Aşaaaaaaaaa. Şi acum proba de baraj: tu în care categorie eşti?
Sper că nu În a ălora nemulţumiţi şi apăsaţi de greutatea atmosferei!

La Vita è Bella

Filmul... e uimitor. Nu am cuvinte.
Este unul dintre filmele pe care trebuie sa le vezi neaparat, care poate poate iti deschid ochii uneori obositi de rutina.
Admir mult personajul principal (nu i-am retinut numele. niciodata nu retin numele la personajele de filme/carti :() - e foarte foarte vesel, e ca o flacara ce arde, si in scanteile lui, ii lumineaza si pe ceilalti. Eu asa il vad: un model. Care reuseste sa-si salveze fiul de drama nazismului. Reuseste sa-l salveze trecand peste durerea lui fizica, peste chinuri. E plin de bucurie si forta. Inventeaza un joc, cu care reuseste sa-si mentina copilul in viata...chiar si dupa moartea sa. Va las pe voi sa aflati ce s-a intamplat la sfarsit, dar mie mi-au dat lacrimile. Si de fericire (ma rog, daca se poate numi fericire un final placut de film).
Of, ca nu ma pricep la recenzii!

la vita e bella sountrack *it makes me wanna dance&smile*

La uşa omului blând ciocăne şi Dumnezeu

Să te înnourezi în tine este mult mai uşor decît îi este unui copil să deseneze pe asfalt o casă. Numai gândul că mâine ai putea să întâlneşti în calea ta o cotoroanţă nervoasă, ori simpla impresie că te va ataca o fantomă face din tine o biată arătare, transpirată de frică şi de deznădejde. Nu să fii o goliciune, un parc pentru chipurile contorsionate ale emoţiilor sau ale gîndurilor tale, o biată marionetă în mâinile zburdalnice ale gândurilor este o formă de a avea curaj. Sau o formă de a învinge. Sau una de a te simţi stăpân pe existenţă. Dacă nu trăieşti ca un foc aprins şi dacă existenţa ta nu înfierbântă împrejurimile, n-ai să ştii că a avea curaj înseamnă a arde, a fi pasionat şi radios şi, prin acestea, a fi mereu blând. Să arzi şi când eşti singur, şi când te încearcă tristeţile. Să rămâi blând în tine ori de câte ori te înconjoară nebunia ori disperarea lumii, de câte ori eşti lovit, ori ai căzut, ca din întâmplare.

Niciodată să nu pierzi blândeţea sufletului tău, chiar dacă te înconjoară toate dobitoacele şi dacă dinţii lor ascuţiţi te vor hrană pentru cina dea azi sau de mâine. Rămâi blând în tine, acesta-i un mare secret al existenţei. Rămâi blând, orice ai pierde. Rămâi blând în singurătate, blând în mulţime, blând în noapte şi blând în toate zilele vieţii tale. Căci acela ce-şi pierde blândeţea, pierde cu adevărat. Lasă angarelele în seama existenţei. Lasă îngrijorarea şi lasă ziua să-şi lucreze ogorul ei, iar noaptea să-şi îmblânzească fiarele ei. Grija ta să rămână doar sufletul tău, doar mintea ta, doar sentimentele tale. Grija ta să fie mereu orientată către adâncimile apelor interioare. La suprafaţă văd şi copiii, şi proştii, şi deştepţii. Suprafaţa este pentru orice ochi, dar adâncimea este pentru ochiul care priveşte dintr-un suflet blând. Poţi să strigi cât poţi de tare în afară. Poţi să cumperi o portavoce şi să sperii cu ea tot mapamondul, dar să vorbească acolo gura ta, nu sufletul tău.

Şi dacă-n suflet ţi-au pătruns gunoaiele, şi dacă în el s-au cuibărit fără veste urîciunile şi fantasmele lumii, ia degrabă un tîrnăcop şi mătură tot ce te face să-ţi pierzi blândeţea. De vrei să fii credincios, atunci rămâi credincios blândeţii şi erorile grosolane, triviale, vinovăţiile şi suferinţele grele te vor ocoli. Păzeşte cu străşnicie blîndeţea, căci în ea se ascunde comoara pe care o rîvneşti şi o cauţi de-o viaţă întreagă. Iar dacă ceva te face s-o pierzi pentru o clipă, pentru un ceas, sau pentru o zi, ridica degrabă un clopot de sticlă de jur împrejurul sufletului tău şi opreşte în pereţii cântecului de clopot tot ce-ţi zădărniceşte efortul de a rămâne blând. Căci aceasta este transpiraţia adevărată, aceasta este tăria, puterea, curajul, credinţa, iubirea şi adevărul. Blândeţea inimii este puterea universului omenesc. Nici un om blând nu trăieşte urât, nici un suflet blând nu piere în pustiu. La uşa omului blând ciocăne şi Dumnezeu şi în faţa lui se apleacă chiar şi un câine.

Maria Timuc - "Naţional"

Am vrut să împărtăşesc cu voi un editorial al ziarului Naţional, pe vremea când purta acest nume. Acum e 7 plus.
Nu ştiu cine e autorul. Am găsit doar editorialul tăiat din ziar, pus într-un loc sigur de mama.
Uite...
Eu cred că dacă oamenii ar citi aşa ceva, ar fi ceva extraordinar.
De aceea, dacă vă place, nu ezitaţi să postaţi pe blogul vostru textul ăsta. E... speachless.

da!

Am citit in mai multe reviste (recunosc, glossy, condamnati-ma) interviuri si recenzii ale unei carti "yes man", scrisă de un tip tinerel (25) Danny Wallace, cu o freză d'aia trendy crestuţă. Ă, nu mă iau de freza omului, doar mă amuză tipul ăla de păr. Să trecem peste asta.

Întâmplarea face că tipul era destul de trist, şi un nene necunoscut bărbos, întâlnit în autobuz/tramvai/nu conteaza, i-a spus ca ar trebui să zică de mai multe ori "da". Atunci, lui Danny Wallace i-a pocnit o revelaţie fantastică, care i-a schimbat total aproape total viaţa, şi cum altfel, decât în bine. Astfel, dacă înainte să-l întâlnească pe nenea bărbos nu ieşea din casă, că prefera să stea la tv, să nu se deranjeze, să stea liniştit, acum s-a pricopsit cu tot felul de invitaţii, fie că este vorba de la piaţă să cumpere ceapă şi pătrunjel, fie de invitaţii la petreceri. Secretul care era? Că omul nostru nesociabil a cunoscut oameni noi, a avut conversaţii plăcute, oribile, de tot felul, şi s-a simţit foarte bine, în definitiv, căci a socializat.

Dacă voi căuta cu frenezie cartea domnului la librărie sau nu, rămâne de văzut. Cert e că am priceput mesajul, acela că ar trebui să zicem de mai multe ori da.
Şi cum altfel îmi încep această ultra-extraordinară-mega-schimbare revelatoare din viaţă, decât aplicând ce a zis domnul Danny ?!
Aşa că de săptămâna viitoare, care vine, respectiv din data de 27 iulie (ahhh ce frumos, vine chiar după 26, când împlinesc 14 ani şi 5 luni), voi zice numai "da". Desigur, normal, of course că nu la invitaţii dubioase cu altă tentă decât cea decentului.

Tananana: vom vedea ce se va întâmpla! Poate scriu şi eu apoi o carte, despre schimbarea fantastică din viaţa mea. Hihi.

Acum serios vorbind, chiar cred că dacă am zice de mai multe ori "da" la lucruri pe care deobicei le refuzam, s-ar întâmpla ceva bun.
Pentru că unii oameni sunt aşa blocaţi în starea lor de lâncezeală, speriaţi parcă de bombe şi de nou.

* de-as fi...

O FLOARE: as fi un buchet cu multe multe multe flori

UN ANOTIMP: primăvară, vară, iarnă, toamnă.

O LUNĂ: septembrie
O CULOARE: turcoaz
UN ANIMAL: câine
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: o rochie
UN FRUCT: zmeură
O PIESĂ DE MOBILIER: fotoliu

O MELODIE: Rob Thomas - Little Wonders

UN VIDEOCLIP: Katie Melua - Nine Bilion Bicycles

UN OBIECT: carte
UN INSTRUMENT MUZICAL: pian

O PERSOANĂ APROPIATĂ: draga mea mamă
UN COPAC: cireş

O STROFA: Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

(Valţul rozelor - Macedonski)

UN ORAŞ: Viena, immer Viena!

UN FEL DE MÂNCARE: pizza

O CARTE: Raţiune şi Simţire - Jane Austen
UN SUPER-EROU: mie îmi plăcea Spiderman :D

UN FENOMEN: ploaia

O MAŞINĂ: una antică

O PARTE A CORPULUI: ochii

UN PERSONAJ DE FILM: Sophie Fisher (Music&Lyrics)

UN FILM: The Shawshank Redemptation

UN LOC: o grădină cu bibliotecă sau o cameră cu mult soare sau... n-am imaginea :)
O CLĂDIRE: casa cu motani şi căpşuni

O LEGUMĂ: castravete

UN TELEFON: antic

O BĂUTURĂ: ciocolată caldă

CEVA DULCE: tort de ciocolata

UN OBIECT DE EXTERIOR: umbrela
O MATERIE: apă
UN SERIAL: serialele acelea de duminica dimineata de pe acasa tv
UN NUME: ema
UN GEST: îmbrăţişare
UN PARFUM: coco mademoiselle
O ORĂ: 8 am
UN AN: fiecare an

muzica si trenduri

Bun. Sa va spun cum (cred eu ca) sta treaba cu muzica. Cred ca asta e cel mai sincer post al meu. E cam alandala, dar e sincer.
Bun.

Acum 3 ani descoperisem curentul punk, rock. Avril Lavigne era pe gustul meu, dar, cand am descoperit de la cei mai smecheri ce inseamna sa fii tru, punk-rocker, cel adevarat, nu fake, ea trebuia blamata. De la 'profesionistii' foarte punk rockeri auzisem ca ea e fake. Bun. In momentul ala, trebuia sa-mi induc tot felul de formatii oribile, care figurau pe wikipedia la categoria punk. Ei asa faceau, probabil. Habar n-am ce am incercat sa ascult, ca erau naspa rau formatiile, cu denumiri d'alea ciudate, dar macar ma tineam mare si tare cu Green Day si Anti Flag. Aplauze, va rog.
Astfel, Avril si alte formatii care nu erau tru, nu le placeam, ca, ce, nu erau punk, rock, trilulilulzgar.
Desigur, mi-a trecut perioada aia ratata, si Slava Domnului nu m-am lasat purtata de curent altfel decat prin niste cautari de camasi in carouri + si incercari esuate de a asculta youtuburi zgomotoase.
Am realizat ca am trecut peste perioada aia. Acum vreo 2 ani. Deci m-am maturizat, growed up. In momentul ala, ca o semi-Buddha a Muzicii, ca o Old Athena a genurilor, trebuia sa-mi intaresc eticheta cu formatii adevarate, in categoria 'ce muzica asculti'. Wikipedia, mama, tata, radio... rezulta: trupe de aur, Gods: AC/DC, Led Zeppelin, Deep Purple, Guns'n'Roses, Pink Floyd, Janis Joplin, Metallica + alti titani. Ca un adevarat as al muzicii ce sunt, mi-am incarcat playlistul si lista de preferinte muzicale de pe hi5 cu formatii de calibru. Si le ascultam. Dar... ceva in sufletelul meu nu se asorta pe deplin cu armoniile alea. (*nu ma intelegeti gresit: ascult, cand imi plac, dar nu sunt fana ahtiata*) Si totusi: Nu care cumva sa indrazneasca sa ma critice, ca PLEOSC! ii tranteam una cu 'nu stii ce inseamna muzica adevarata'. Pentru ca nu aveam cum sa gresesc. Daca incercam sa ascult formatia X, meritam tot respectul, laudele, aplaudele si restul.

Pana cand...

Pana cand mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma inscriu intr-un tipar, ca nu ma simt mai draguta, mai stilata, mai eleganta, mai rebela, daca scrie undeva ca ascult formatia X.
Pana cand mi-am dat seama ca muzica nimeni nu ti-o poate dicta si impune sa o asculti.
Pana cand mi-am dat seama ca sunt cu adevarat eu daca nu urmez niste trenduri, daca nu ma imbrac in carouri vrand sa fiu punk, in roz - Barbie, in tenisi - trendy, si mai stiu eu cum.

Cred ca asta e treaba cu trendurile. Dar ele trec, pentru ca pana la urma nu o sa mai suportam sa purtam o haina fie si ea muzicala ce nu se asorteaza cu sufletul nostru.
Cred ca atunci cand o sa fim sinceri cu noi si vom face ce ne place cu adevarat, o sa ne simtim cel mai in tendinte, trendy, 2009, cool.

sa revenim cu picioarele pe pamant

Am lipsit fro cateva zile. V-am luat usor cu posturi despre ceaiuri, motani, cercuri, si lumi perfecte. Dar vad ca nu sunt pe gustul vostru. Asa ca acum atunci cand vreau voi scrie la prezent si fara 'as vreau...' 'ar fi...' si alte verbe ce ne deviaza.

Momentan trebuie sa scap de procesul de indobitocire. Defapt, de aceea m-am intors acasa. Stiti voi, am petrecut cateva zile saptamani pe la tara, acolo unde peisajul incantator + manele + altele din familia lexicala a manelelor = not love pentru sufleţelul meu diafan şi delicat în căutarea personalităţii.

Dar problema e că acum, când am ajuns acasă şi pot să-mi adun mintea în sfârşit, a dat o prinţesă de răceală/insolaţie/altceva peste mine. La început m-a luat tare, cu o noapte de-aia neagră în care vorbeam în somn. M-a lăsat apoi numai cu nişte sechele de oboseală ca apoi, toată noaptea asta, îmi face cadou un bolovan în loc de creier. Sau mă rog, nu neaparat în loc. Să zicem agăţat de creier. Auci ! N-am mai simţit niciodată aşa ceva. Rrrrrrrromantic...

la o ceasca de ceai

Mi s-a facut dor de o ceasca de ceai.
Mi s-a facut dor de aroma ce ascunde atatea povesti...
Cine spunea ca o ceasca de ceai este ca un voiaj in alte tari. Eu cand beau ceai nu calatoresc prea departe de camera cu enciclopedii si lampi in forma de clopote. Acolo ma pitesc pe un fotoliu si-mi las micile celule cenusii si genele sa se legene pe muzica de jazz.
Vreau, printre alte scopuri in viata, sa invat sa fac ceai delicios. Vreau sa aiba aroma de scortisoara, de vanilie, de cocos, cocktail, si alte ierburi.
Vreau sa se stranga toti copiii de pe ulita intr-o sufragerie calda si sa le pregatesc ceaiul potrivit personalitatii lor. Unora sa-l indulcesc cu miere, altora cu zambete. Si fiecare sa se opreasca sa savureze cescuta de ceai si sa surada bland. Atunci toti vor fi printi si aristrocrati plini de blandete, ce servesc ceaiul in compania doamnelor si domnisoarelor cu zulufi.

aaaaaaaaaaaa. cum se zice:
m-am intooooooooooooorssssssss !
si vai cat am indurat :))

Concurs: Ce nume sa-mi aleg ?

Bună dragii mei!
Am nevoie de ajutor. Dupa cum stiti, ma voi muta pe [nume].com, adica domeniu gratuit, hosting, cum ii zice. Doar ca am o MAAAAAAAAAREEEE problema: Nu stiu ce nume sa aleg !

- mademoisellealle.com ma gandesc ca e prea lung, si mademoiselle e greu de scris [:)]
- alexandraoancea.com e prea narcisist, nu mi-ar placea sa intru pe un site ce poarta numele meu asa rigid
- allestrawberry e prea lung, iar strawberry nici eu nu-l scriu tot timpul corect...

Asa ca ma puteti ajutaaaa foarte tare folosindu-va putina creativitate.

Ah! Si sa nu uit...

Dau si un premiu pentru cel care-mi va recomanda un nume ce-mi va placea cel mai mult: un banner la mine pe blog timp de 1 luna sau un review al blogului (adica ce cred eu despre blogul lui... putina reclama).
--- ca :D daca e cu rasplata poate va functioneaza mai bine micile celule cenusii

Poate va ajuta:
♥ imi plac fructele. Pot sa fie ceva si gen www.ciresica.com (dar asta nu-mi prea place).
♥ Nu conteaza daca e inclus alle, alexandra.
♥ Important e sa-mi placa, sa sune bine, sa fie usor de retinut, de scris... Ati prins voi ideea. :)

Durată: nelimitată, până când găsesc un nume care să mă dea gata.

casa cu motani şi căpşuni

Aş vreau să am o casă mare, atât de mare încât să pot valsa fără să mă lovesc de pereţii albi. Pe balcon voi avea lămâi, iar în faţă marea, ce-mi va orchestra simfonia serii. În spate voi avea o grădină mică în care voi creşte roşii şi castraveţi din aceeaşi plantă, sfeclă şi nuci, iar porumbul va fi mereu înflorit ca să mâncăm porumb fiert în timp ce stăm şi privim stelele. La ferestre îmi va zâmbi o floarea soarelui puţin mai îndrăzneaţă, ce ţine de mână margarete şi flori de camp.

Gardul viu va ajunge până la felinare, iar când sunt tristă, salciile îşi vor arunca braţele lungi ca o patură deasupra mea. În spate de tot vor fi strawberry fields, iar toată casa va fi înconjurată de tei şi cireşi care nu fac cireşe, decât flori ce nu mor decât la sfârşitul lui septembrie. Motani tigraţi şi pisoi cu pete de lapte pe botic se vor lupta prin iarbă dar nu se vor răni, iar în fiecare dimineaţă un pisic pufos va anunţa degrabă cocoşul cel falnic că e ora nouă şi şapte minute, iar el va mai trage un somnic de şase minute şi apoi, după ce se va deştepta, va cânta un cucu-rigu asemeni cântecelor de la castelele cu printi si printese.

Casa mea nu va avea pereţi, va avea doar ferestre pe care voi privi cu ochii mari, deschişi, minunându-mă cu lejeritate de atâta sublim ce se piteşte sub câteva raze de soare leneş.
Casa mea va mirosi a tei, a frezii şi a plicuri de ceai, a voiaje depărtate, a vise epuizate, a romanţe dulci, romane vechi şi seri de vară.

Aş vrea...

IN CONSTRUCTII

1. stiu ca e tare harababura pe aici. am rezolvat si problema cu comentariile, asa ca acum e free la ele.
2. ma aflu printre castigatorii concursului organizat de blog18.ro, cel cu domeniul free pentru un an (ca dup'aia trebuie sa platesc - shmecherie). asa ca peste catva timp o sa ne intalnim la ____.com. ma mai gandesc inca in privinta numelui...propuneri ?
3. scuzati dezordinea de aici ! :)

picuri si mici reverii

In lumea perfecta...
Raiul incolteste in noi in fiecare sambata si duminica seara, si continua pana in zori-de-zi.
Norii sunt din vata de zahar alba, si valseaza gratie zefirului ce aduce miros de tei. Gardurile vii ajung pana la felinarele a caror vapaie abia lumineaza altceva inafara de chipurile noastre. Deobicei e seara, dar pe strazi sunt lampi ce nu te dirijeaza, doar iti limpezesc bulinele de pe buburuzele ce urca pe zidul verde. Oamenii nu sunt incrancenati, eventual doar cand razele soarelui isi propun sa topeasca pinguinul din ochii lor. Ei merg fara sa se uite inainte sau inapoi.
In maini au doar plicuri de ceai, de diverse arome, si flori de camp, pe care si le daruiesc unul altuia. Unii au motani pufosi pe care de abia ii pot tine in brate, vrabii agatate pe umar, fluturi si licurici in loc de cercei, sau chiar pisoi mici incalciti in par, carora nu poti sa le vezi decat ochii mari si simpatici.
Si e atat de bine sa fii prins de magia contemplarii, incat de dragul ei, o aduci si in lumea reala.