Iau o pauză cu blogul... vreo săptămână. Trebuie să plec... Mă apucă tristeţea... (I hate it!). Nici măcar optimismul meu absurd nu pare să-i reziste. Uşor, dezamăgirea apărută brusc, îmi înăbuşe orice speranţă de a face ceva... Şi încerc să-mi dau seama ce e, defapt, cu cei din jurul meu... şi dacă îmi deschid ochii, îmi dau seama că mă sperie... şi nu ştiu... Gânduri... nu vreau să mă gândesc acum la nimic... Nu pot să fac nimic... e ca şi când o barieră de plumb s-a aşezat în faţa oricăror acţiuni şi iniţiative. Îmi va fi dor, e clar. Deja mi-e dor. dar... mă sperie gândul că altora nu o să le fie... Trecând peste poezia asta tristă a gândurilor mele [nu vă şocaţi, trece ! e doar o stare foarte fugitivă, de moment, ce o să dispară în câteva minute/ore {am zis că nu pot fi tristă mai mult de câteva ore!}] să vă arăt un citat ce mi-a plăcut, şi pe care l-am discutat puţin (ca între fete), cu janna:
“Three things tell a man: his manners, his friends and his favorite quotes.”
Mă întreb dacă mai există cavaleri, gentlemani, (ca aceia din cărţi)...Nu comentez mai multe, vă las pe voi să deduceţi ce vreau să zic... Aveţi grijă de voi ! O săptămână superbă !
p.s.: a dat mugurul verde la crenguţele de la mine din faţă de la bloc !
Am citit weekendul acesta "Amurg" de Stephenie Meyer. Părerile vi le zic mai târziu. Postez însă nişte melodii: Prima: se numeşte Bella's Lullaby. Pur şi simplu... ador melodia...! E ca şi cum ar fi fost scrisă pentru mine... nu am cuvinte să descriu emoţiile ce mi le dă... :]
motto: Izvorul iubirii se află în adâncul sufletului nostru şi poate aduce multă fericire celor din jur. Un cuvânt, o faptă, un gând bun, pot alina suferinţa cuiva, îi pot aduce bucuria. (Thich Nhat hanh)
cuvânt înainte: Tudor Chirila a modificat puţin zicătoarea "Traieste azi ca si cum ai muri maine":
Traieste azi ca si cum cel de langa tine ar muri maine.
Pe mine, personal, m-au emoţionat aceste cuvinte... pentru că trec peste... să-i zicem egoism... calcă peste orgoliu şi vanitate. Nu se referă la mine, se referă la cel drag... Oare, când cel drag e fericit, nu împrăştie şi o rază de lumină spre fericirea noastră?
"Trăieşte ca şi când cel drag ar muri mâine..." Cu un exerciţiu de imaginaţie sumbră, decorul s-ar transforma într-unul dramatic. Dacă cel drag ar muri mâine? Nimic nu e imposibil, oricâtă aură protectoare am înconjura în jurul aşa zisului destin.
Trăieşte azi ca şi când cel drag ar muri mâine... Iubeşte-l, zâmbeşte-i, povesteşte-i, îmbrăţişează-l...
iar noi...noi nu ne găsim liniştea deoarece am uitat că aparţinem unii altora. (Maica Tereza)
Rabdarea noastra va realiza mai mult decat forta noastra. Edmund Burke
Ai curaj pentru marile suparari din viata si rabdare pentru cele mici; dupa ce ti-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi linistit. Dumnezeu este treaz. Victor Hugo
Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin. Gabriel José García Márquez
O săptămână frumoasă !
p.s.: felicităări valii ! [aur - la vâlcea! - concursul scoala cu ceas matematica]
Noul sezon de Formula 1 începe duminica aceasta, pe 29 martie.
Modificările majore ale regulamentului vor fi aplicate din sezonul viitor (2010), şi iată care sunt: Campionul mondial va fi cel care câştigă cele mai multe curse (nu neaparat cu cel mai mare punctaj).
În caz de egalitate, se vor lua în considerare punctele ca şi pînă acum.
Noul regulament se va aplica numai pentru piloţi, - la constructori, rămâne acelaşi sistem.
Motivul ar fi: Bernie Ecclestone a cerut această schimbare după ce sezonul trecut Lewis Hamilton (McLaren) a devenit campion mondial cîştigînd mai puţine curse decît brazilianul celor de la Ferrari, Felipe Massa.
sursă: www.autof1.ro
Eu ţin cu Fernando Alonso. Din 2006. De ce ?
Formula 1 avea nevoie de o infuzie de sânge proaspăt, mai ales că dominaţia categorică de 5 ani consecutivi a lui Schumacher se arăta plictisitoare. Această gură de aer proaspăt a fost oferită tocmai de căptre un tânăr. "Salvatorul" aceleiaşi ierarhii stabilite an de an de către Schumi a fost, nimeni altul, decât Fernando Alonso. Deşi ibericul s-a impus categoric, în presă au existat unele speculaţii ce caracterizau victoriile lui Fernando drept "o întâmplare". Acesta le-a dat o palmă morală, reuşind să se impună în faţa septupului campion mondial de două ori, consecutiv.
Lumea - am învăţat să nu mă încred în ea, dar să o şi iubesc. Fiecare are părţi bune şi rele, iar prin natura mea, încerc să le văd (câteodată şi amplific) partea bună. Totuşi, ca o părere dezamăgită a mea, cred că lumea de azi este prea ahtiată după porno şi prostii.
1 argument PRO vs. 1 argument CONTRA
libertatea de a te informa atâââta nepăsare
2. Dacă ai putea, ce ai schimba?
În primul rând, formula "ai putea" nu-mi convine. Trebuie să existe speranţă. Noi trebuie să fim schimbarea pe care o dorim, eu trebuie să fiu schimbarea pe care o doresc. Degeaba aşteptăm un alt timp, un alt loc. Personal, aş vrea o lume mai bună... Da, cred în pace şi iubire. Dacă ar exista peace & love între oameni, probabil ar înflori şi starea economică, politică, etc. a lumii. Probabil lumea ar fi mai frumoasă.
Ştiţi că există oameni pesimişti, optimişti, realişti, la mijloc, etcetera. O mică definiţie, ca prolog, de la domnul dexonline. PESIMÍSM Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodământ fatal; concepţie filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferinţa predomina în lume şi nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte; stare sufletească de deprimare. OPTIMÍSM ( Concepţie asupra vieţii dominată de încredere în viitor şi în oameni. 2) Tendinţă de a vedea părţile pozitive ale oamenilor şi ale realităţii
Eu am o viziune foarte sinceră asupra oricărei situaţii:
1. Nimic rău nu se poate întâmpla. 2. Dacă se întâmplă ceva rău, nu este chiar aşa de rău pe cât se credea. 3. Nimic rău nu este chiar aşa rău. 4. Dacă există posibilitatea să se întâmple ceva rău, nu se va întâmpla. 5. Orice ar fi, totul se întâmplă cu un scop.
Mai există altă cateogrie a pesimismului meu. Tot timpul la concursuri, teste, blabla, îmi estimez nota mult mai mică. Tot timpul fac asta. Şi pe drept, atât timp cât n-am ştiut totul, perfect, îmi dau seama de greşelile făcute. E naşpa, unii mă consideră ipocrită, cu fiţe, (citez: "că diiiiic, zice că ia 7 şi a luat 10. huuuu"). God ! Sunt aşa de norocoasă ! Tot timpul când cred (şi chiar cred) că n-am făcut nimic, că iau un rezultat urât, se dovedeşte contrariul. Şi, sincer, mă simt mult mai bine decât dacă m-aş fi bătut cu pumnul în piept că sunt cea mai bună... şi să nu fiu.
Exagerez, sunt câteodată pesimistă... dar, în interior (acolo, in), eu ştiu că orice ar fi, nimic rău nu se poate întâmpla. Şi, dacă, hai să zicem, se întâmplă, soarele răsare... Apoi, mă gândesc la neuronii mei. Nu aş vrea să-i chinui din orice tâmpenie, nimic, conflict, să-i omor... măcar de dragul de a fi o bătrânică lucidă... peste muuulţi ani.
Unii zic că nu sunt cu picioarele pe pământ. Ba sunt.
Cand nu mai esti copil, ai murit de tot. (C. Brancusi)
Copilaria... mai intotdeauna trezeste in sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea thinei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce abia se deschide la viata. (Ivan Bunin)
Un copil poate sa invete oricand un adult trei lucruri: cum sa fie fericit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste. (P. Coelho)
Da, aţi nimerit bine. Dacă nu v-aţi speriat, e ok. Aşadar... ce părere aveţi de noua schimbare de look a blogului? Nu de alta, dar pot reveni rapid la celălalt aspect -- după cum doriţi.
şi câteva lucruri despre somn, culese de mine, şi dovedite ştiinţific (nu mai zic de ce institut, că nu vă interesează şi vă plictisesc).
Daca angajatii dorm bine, intreaga economie are de castigat.
Un pui de somn de doar sase minute poate contribui la imbunatatirea performantelor la testele de memorie.
Somnul poate imbunatati procesarea memoriei in creier.
Dupa un studiu in amanunt, cercetatorii de la un centru medical din New York au ajuns la concluzia ca un "pui de somn" la pranz este bine venit si ca acesta se poate dovedi foarte folositor pentru o buna concentrare in urmatoarea zi.
V-ati intrebat cati dintre noi nu pot dormi bine duminica noaptea, ne foim, ne trezim in toiul noptii si deseori visam urat, iar ziua urmatoare ne trezim obositi, iritati si fara chef de viata. Mai mult de jumatate din cei 3.500 de subiecti nu reusesc sa se concentreze luni dimineata la serviciu/şcoală, se simt iritati de sefi ori colegi, iar unii au atipit in timpul zilei. Se pare ca una dintre cauze este aceea ca adormim cu cel putin o ora mai tarziu, inspaimantati de gandul ca urmeaza dimineata de luni.
La polul opus se afla noaptea de vineri in care avem cel mai odihnitor somn. Unul dintre remedii ar putea fi un week-end cat mai activ si sa ne culcam zilnic la aceeasi ora.
şi nu în ultimul rând, Somnul face bine la frumuseţe !
sursa: descopera.ro
aşadar: un weekend plăcut. şi somn uşor ! p.s.: dacă aveţi insomnii, lăsaţi comment că poate îmi găsesc inspiraţia şi surse ca să pot scrie măcar despre asta.
Doamne! De jumătate de oră stau cu laptopul în faţă. Răsfoiesc un blog, un ziar... mă uit la nişte imagini, îmi consult agenda. Scriu titlul unui articol, încep 2 rânduri. Nu-mi place. Le şterg. Alt titlu. Alt subiect. Nu, nu-mi convine. E ridicol ! Dar ştiam că o să se întâmple, că o să-mi treacă momentul de inspiraţie... Căci am şi eu nişte momente de inspiraţie, când pot scrie despre orice, aşa, de câteva ori pe lună. Mi-am scris în agendă 10 subiecte despre care vreau să vorbesc. Astăzi, nici unul nu mi-a convenit. Să vorbesc despre criza financiară, cafenele, Elena Băsescu, zodii, radio, lumea mai bună, Luceafărul ? Nu, nu pot... Am schimbat iar postul de radio. Pe la France.fm am găsit muzică destul de drăguţă, şi e fain că poţi muta posturile de radio după cum vrei, fără deranj, alte site-uri, ferestre, etc. Nu, nu-mi place muzica de acolo. Mai bine youtube. Sau Trilulilu, că arată super drăguţ (adică diiiizainul pagini, link http html psq it blablabla) Ahhhhh. Şi nu mai am vizitatori. Ieri l-am întrecut pe BoGy. Acum nu am nici jumate de oameni care să mă citească cât are el. Uffff. V-am zis că sunt fericită ?? de ce. cum de ce?! aşa... nu trebuie să am un motiv anume să fiu fericită. Şi azi a fost şi soare (apropo: La mulţi ani TiBi!). Până la urmă nu mai scriu nimic. Mă duc să citesc nişte articole interesante făcute oameni care ştiu ce să scrie, care au inspiraţie şi idei. Nu zic "la revedere", că poate revin mai târziu. Sau mâine (când blogul împlineşte 2 săptămâni). Sau săptămâna viitoare. Ah. Ce ciudă mi-e pe voi, măi, cei care ştiţi ce să scrieţi, care aveţi idei !
notă: mâine dau test la istorie şi ca să învăţ mai uşor am făcut un mic referat (foarte pe scurt) - [să mi se întipărească în minte mai bine] despre Germania în perioada interbelica. Aşa că nu vă aşteptaţi la un articol personal şi drăguţ din partea mea. Poate e în ajutorul altor elevi - ca să reţină mai frumos - atât.
Primul război mondial a lăsat ca urmări o profundă criză politică, financiară şi socială. Tratatele de pace au fost imediat încălcate, Germania refuzând să-şi achite reparaţiile de război. Cu toate acestea, marile puteri acordă, în 1924, prin planul Dawes, credite Germaniei, pentru refacerea acesteia. Realismul cancelarului german G. Stresemann a dus la încheierea Pactului de la Locarno (1925). Astfel, Franţei i se recunosc graniţele occidentale. În 1926, Germania aderă la Societatea Naţiunilor, iar în 1928, prin Pactul Briand-Kellogg, războiul este declarat înafara legii. În această atmosferă, "salvatorul" unei Germanii cu scopuri mari este ales a fi Hitler, al cărui plan este cuprins în cartea Mein Kampf (Lupta mea), redactată în timpul în care acesta se afla în închisoare. În 1933, el devine cancelarul Germaniei, ca apoi, în 1934, să devină şeful statului (partidul NSDAP). Acesta a început să atace sindicaliştii, comuniştii, muncitorii, intelectualii.Doctrina caracteristică Germaniei era aceea totalitaristă, de extremă dreapta (nazismul), reprezentată prin teroare, cenzură, poliţie politică, propagandă, supremaţia unui singur partid. O trăsătură bizară ce diferenţiază nazismul faţă de fascism este cea rasială, în Germania practicându-se anti-semitismul, pe baza superiorităţii indiscutabile a rasei germane. În 1933, Germania părăseşte Societatea Naţiunilor şi încalcă Tratatul de la Versailles, în 1935 fiind cauza unui grav focar de război. Hitler şi-a restabilit serviciul militar şi a creat o nouă armată. În acest caz, industria a fost pusă în slujba înarmării. Urmează ocuparea zonelor renane (1936), în acelaşi an stabilind, împreună cu Benito Mussolini, axa Roma-Berlin. În 1938 anexează Austria, iar în urma Conferinţei de la Munchen obtine teritoriul Sudeţilor (Cehoslovacia), dar Tratatul de la Munchen este încălcat în momentul în care fosta Cehie devine protectorat german. Însă, pentru Hitler, încălcarea numeroaselor tratate ce s-au dovedit prea fragile pentru asigurarea păcii şi evitarea unui nou război, nu au făcut decât să înlesnească drumul acestuia către adevăratul scop: creearea unui al 3-lea Imperiu Mondial, durabil 1000 de ani. Planul lui a fost aproape perfect, fiind încheiat şi un pact de neagresiune cu URSS (spre uimirea tuturor statelor democratice) - 23 august 1939. Pe 1 septembrie 1939, Germania atacă Polonia. Pe 3 septembrie, acelaşi an, londra şi Parisul declară război Germaniei.
Am primit invitaţie de la TiBi - o leapşă. Trebuie sa scriu 7 lucruri adevarate si 7 lucruri false despre mine, amestecate. Care credeti ca sunt false?
1. Îmi plac la nebunie gândacii. - fals 2. Sunt hippie. - fals 3. Nu ştiu ce mă fac când cresc mare. - adevărat 4. Ţin cu Hamilton. (formula 1) - fals 5. Deobicei iubesc oamenii. - adevărat 6. Când îmi place un film, îl văd de cel puţin 2 x. - adevărat 7. Ador Cola. - fals 8. Acum sunt tristă. - fals... deşi.... :( 9. N-am vorbit niciodată cu Fernando Alonso. - adevărat 10. Ador ploaia rece de primăvară. - fals 11. Îmi este dor de mine când eram mică. - adevărat 12. Nu îmi plac înjurăturile (cu excepţii mici, na). - adevărat 13. La un băiat/sau orice persoană, îmi place să aibă bune maniere şi să nu fie parşiv. - adevărat 14. Mă uit la telenovele. - fals
DÉSIRER [deziRe] Tendre consciemment vers (ce que l'on aimerait posséder) ; éprouver le désir de. aimer, ambitionner, aspirer (à), chercher, convoiter, demander, espérer, incliner (vers), prétendre (à), rechercher, rêver, souhaiter, soupirer (après), 1 tendre (à, vers).
starea mea în cuvinte, culori şi sunete
1.Este săptămâna limbii franceze ! Vizitează semainelf.culture.fr -- e adorabil designe-ul paginii, iar copilaşii sunt foarte drăguţi. J'aime le francais.
2. Mă gândesc să schimb designeul blogului meu (destul de curând). Am găsit aici nişte template-uri foarteeee faine. (free tip)
Banal [nu, nu am început bine. nu-mi place cuvântul], {...}. nu prea am multe de zis.. decât aberaţii despre ce am făcut, ce zic, ce cred, bla bla. Nu sunt în apele mele, asta e.... E drept că blogul a devenit un fel de dependenţă... E drept că îmi trebuie inspiraţie ca să scriu orice, chiar şi bileţele de "salut. ce faci" sau compuneri despre vreme... Şi zilele astea simt că am dus lipsa inspiraţiei... Aşa că va trebui să umplu o pagină a "jurnalului" meu deloc intim... cu banalităţi. Dimineaţa ... trezirea la 9:27, 9:25, 9:33, depinde { nu îmi pun ceasul la altă oră, de exemplu fixă... -- nu îmi place }... Îmi permit. Când programul e mai lejer, îmi fac temele de dinainte cu 2 zile, după caz... cu scopul ca în ziua următoare să fiu şi mai "free"... dar ziua următoare îmi fac temele pentru următoarele zile... şi deci mă păcălesc singură. Nu mi-am dat seama dacă era o dimineaţă însorită ori nu... Viaţa de elev. Mi se întâmplă doar mie, sau timpul trece foaaaaaarte repede ? Înafară de testul la biologie la care cred că iau 9 { şi care mi-a confirmat din nou că stau prost cu logica }, m-am bucurat tare când am auzit că ultima oră (chimie) nu se face ! Fals. Negativ... gluma unui coleg. Am făcut-o. Chimia = chineză. Mă enervează că fizica şi chimia îmi devin, uşor uşor, limbi străine. Dacă arunc o geană la ce am făcut până acum, pe segmentul filo am dat mai bun randament... Cât despre secţia de la liceu: Mate-info (cu toate bălăriile engleză intensiv bla bla) pare cea mai şmecheră. Mai şmecher pare şi să dai, la teza unică, la geogra. Mie nu-mi place. Vreau isto. În rest ce am mai făcut la şcoală? Am încercat să mă amuz, să râd, bla bla, că doar aşa e viaţa mai roz... Să fim serioşi ! Ce citesc. Am luat de la bibliotecă "1984" de George Orwell (la recomandarea entuziastă şi caldă lui Nicu) . Nu ştiu... nu prea am eu stare de subiectul ei. Probabil voi reveni peste câţiva ani să o citesc, că am auzit că e super-tare... În rest, pe birou am o grămadă de cărţi de poezii, romane, enciclopedii... dar nimic care să-mi atragă atenţia... ce păcat. Ce am auzit. Am ascultat ieri radio. Din Vienna, UK şi Franţa... Poate atunci când vrei să "cunoşti" mai multe despre un oraş/ţară, trebuie să-i asculţi hit-urile de la radio. Sincer, dezamăgitor... mai plăcută e Europa FM, pe care aş asculta-o indiferent de stare. Din UK am ascultat BFBS, radio ce l-am prins în Germania, şi care mi-a rămas în memorie, pentru că dădea exact melodiile de care aveam nevoie atunci {câteodată mai am nevoie de melodii} - sau hit-uri/ noi. Pe BFBS a fost "Hey there Delilah", pe care o aud tot timpul când plec undeva... frumoasă, dar destul de tristă melodie... Ah. Şi am ascultat multă muzică franţueazscă (am propriul play-list pe youtube :]]) Ce am văzut. Acum mă uit la nişte imagini de pe deviantart. GOD ! ce frumos ! sunt unele fotografii absolut magnifice! mă lasă fără cuvinte. Cine mi-a mai zis ce. Azi dimineaţă mă enervasem pe o chestie, şi voiam să interprind toate acţiunile necesare precedează enervarea { ce limbaj. }. Dar Voina mi-a zis că eu nu ştiu să jignesc. Pe nimeni. Aş vrea să am talentul de a jigni frumos, ironic, subtil. Pe bune. Ce ascult chiar acum. Jason Mraz. Melodia aceea, "I'm yours", pe care am căutat-o vreo jumătate de an, căci nu ştiam cum se numeşte. Ce vă zic. Well open up your mind and see like me Open up your plans and damn you're free Look into your heart and you'll find love love love Listen to the music of the moment people dance and sing We're just one big family. It's your God-forsaken right to be loved love loved love love. (Jason Mraz - I'm yours) Ce mi-e dor. să fie ca înainte... ca acum câteva luni. Ce îmi doresc. pauzele să fie mai lungi. Poate veţi găsi puerilă şi iraţională dorinţa mea, fără substanţă, seriozitate şi încalcă normele şi conduita unui elev silitor (?! ce am scris ??). Se poate. Dar vreau pauzele mai lungi... şi soare. Şi primăvară. Şi să înflorească/înverzească gardul viu din faţă de la mine de la bloc.
Şi să-mi spună că defapt........ (nici eu nu ştiu ce...) Şi cred că încă plouă...
Notă: acum am văzut cât am scris. probabil că n-ai răbdare să citeşti până la sfârşit. eu oricum îţi urez o zi bună.
Nume real: Alexandra Oancea data naşterii: 26 februarie 1995 { remember to say something nice ! } Y!d: mademoiselle.alle e-mail: mademoiselle.alle@yahoo.com hi5: www.allessyass.hi5.com trilulilu: www.trilulilu.ro/allestrawberry
Scriu despre ce cred, ce simt, ce visez. Blogul reprezintă o cameră a reveriilor mele.
"Nu cunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea." (Beethoven)
"Frumuseţea trebuie să fie legată de bunătate; altfel, sufletul urât o învinge". (Nicolae Iorga)
"Bunătatea înfrumuseţează viaţa, împăcând toate neînţelegerile. Ea limpezeşte ceea ce e încurcat, uşurează ceea ce e greu, înveseleşte ceea ce e trist. (Lev Tolstoi)
Vreau doar linişte deplină... Urăsc "la revedere"-le.
Nothing lasts forever... even a november rain şi acum poate nici nu mai contează... încerc să uit.
update personal: poate e puţin absurd, dar nu reuşesc să fiu tristă mai mult de câteva ore... şi cu toate acestea, regret atât de mult. dar trebuie să uit...
Contrar articolului "3 exemple de oameni nervosi", vreau să vi-l prezint pe nenea portar de la hcc. Azi l-am întâlnit a 2a oară, prima oară fiind când am avut concursul arhimede. După ce am coborât de la concurs, am rămas pe coridor cu dariusică (un copil d-a 6a), eu aşteptând-o pe mama, el aşteptând pe altcineva (defapt îmi amintesc cine). Copilul de a 6a fiind vorbăreţ, a început repede să comunice cu domnul portar, care ne întreba dacă am ştiut, ne povestea cât de bun sau rău era el la geometrie, zâmbea, impresiona arătând dispozitivele lui de domn portar... Era un om plăcut. Azi, mergând la HCC din nou, l-am întâlnit. L-am întrebat dacă ştie unde sunt rezultatele la olimpiada de franceză. M-a salutat drăguţ, mi-a zis că acum a văzut pe cineva ieşind cu ele, mi-a zis că să le caut în locul anume. A venit să se uite şi el dacă s-au afişat, nu erau. Şi apoi, când trebuia să plec, mi-a zis "au revoir, mademoiselle". Domnul portar de la hcc este un om plăcut... ce pune în orice lucru/vorbă ceva frumos... Aşa cum trebuie şi în viaţă.
pe scurt, statistici: 1. aprox. 800 de vizitatori unici. 2. aprox. 950 vizitări. 3. sunt mai tare decât 38.41% din bloggeri (conform Ze) :]] 4. am avut vizitatori din New York, California, SUA, Germania, Polonia, Ungaria, Dubai, Sydney, Australia, Shanghai
ce îmi doresc în continuare: 1. să crească numărul de posturi calitativ. 2. să am mulţi vizitatori, ca să nu scriu degeaba. 3. să mă împrietenesc cu ceilalţi bloggeri. 4. să iau la anu' locul 1 la categoria <18 :lol:
1. Mă duc să duc dvd-ul cu Mandrie si Prejudecata înapoi la locul de închiriat dvd-uri. întârziasem 5 zile, de sâmbătă pănă miercuri. Intru şi mă întâmpină aceeaşi tanti care altădată când intrai să închiriezi vreun film te întreba " ce vrei ? " pe un ton de parcă i-ai intrat în apartament. Începe să se ia de mine că de ce nu răspund la telefon, că e imposibil, că de ce nu l-am adus, bla bla. O întreb "dar care e problema, că banii tot vii dau. " Îmi dă un răspuns incoerent şi ilogc. Şi-mi zice răstit că dacă ziceam că ţin filmul atâtea zile nu mi-l dădea. logică de fier: în alea 5 zile a câştigat mai mult deoarece era puţin probabil ca altcineva să închirieze filmul tocmai atunci {mai ales că tot timpul cât am fost acolo, dvd-ul era neînchiriat. de nimeni}. putea să tacă.
2. Doamna E., administratoarea şcolii (ori ce meserie are), e tot timpul nervoasă pe elevi. Aproape în fiecare zi caută ceva. Chiar dacă e de N ani în şcoală, nu are idee unde sunt plasate clasele, şi trebuie să ne întrerupă în oră, să întrebe răstit. Niciodată nu salută, nu îşi cere scuze pentru deranj. în timpul orelor deschide brutal uşa, îşi dă seama că a nimerit prost, şi o trânteşte înapoi. Exemplu de bună educaţie şi bune maniere, copii !
3. Doamnele supraveghetoare de la diverse concursuri, pentru care alea 2-3 ore petrecute la şcoală par a fi un iad, după cum încep a se răsti la noi. Astăzi, o doamnă, nu se putea lipsi de replici precum "se descurcă mai bine a 7a decât ăilalţi mari. ce copii! {dispretuitor}". Când i-am zis că aşa am primit foaia de concurs, cu cerneală pe ea, se uită urât şi zice că nu-i adevărat, că am murdărit-o eu. Trebuie să se răstească atunci când un copil nu înţelege, îi e greu să repete fără să adauge interjecţii de superioritate. E un concurs. Nu trebuie din pct. de vedere profesional să încurajeze copiii şi să facă o atmosferă plăcută. Trebuie doar bune maniere.
M-am răcit din nou. E îngrozitor şi oribil [partea proastă]. De aceea, m-am gândit să caut prin cărţi/net ce trebuie să faci ca să îţi treacă răceala. Aşadar :
Întrebări de căpătâi:
Întrebare:1.Să merg la şcoală/serviciu dacă sunt răcit/ă ? Eu zic:În cazul în care nu vrei din tot dinadinsul să te simţi şi mai oribil, rămâi frumos acasă.
Întrebare: 2. Ce să mănânc când sunt răcit? Eu zic: Am găsit şi eu pe net ceva: a.Lichidele - te ajută să eliberezi sinusurile. Multe căni de ceai (cică în special alb) sucul de fructe bogat in vitamina C (acesta e gustos), precum cel de portocale sau afine, alte fructe, etc. b. Supa c. Usturoi d. Miere, lămâi pentru mai multe informaţii: întreabă-ţi bunica/vecina.
3. Ia Paracetamol Sinus şi Coldrex. Ajută-ţi corpul să lupte împotriva răcelii.
4. Ia mult aer proasptă (pentru Oxigen, etc.)
6.Fa bai de abur (de exemplu, umple chiuveta cu apa fierbinte si tine-ti capul deasupra) ca sa scapi de nasul infundat. {allelujah}
7.Bea iaurt ! {mie nu-mi place}
9 Muuuult somn. + surfing pe net, filme, etc. { partea cea mai bună}
Pentru a face prologul cât mai banal, aceasta nu este o poveste romantică de iubire petrecută sub clar de lună, nici măcar o scrisoare siropoasă de dragoste, destinată unui Făt Frumos; ci, mai degrabă, o părere obiectivă şi o înşiruire de gânduri. Cum se manifestă iubirea? Să comparăm, de exemplu, iubirea - acum - cu cea de pe vremurile îndepărtate, apuse sub un nor al uitării, pe vremuri de care aţi aflat probabil doar din romane ori din filme. Acum mulţi ani, pentru a cunoaşte un om, se purtau ore lungi de conversaţie, pe teme ca muzica, cărţile citite, modul de gândire. După câtva timp şi după multe dezbateri, încolţea o îndelungă admiraţie precedată de ceva mai mult decât simpatie. Ori, în urma a două dansuri, domnişoarele dichisite, cu rochii lungi, dantelate, cu vualuri, zulufi, şi pline de pudoare, se îndrăgosteau de vre-un domn chipeş, ce le acorda atenţia cuvenită din timpul dansului. Discret, abia după ce cei doi realizau de puterea sentimentelor lor, îşi declarau, timid şi cu cuvinte bine alese, iubirea. Ca decorul să fie cât mai romantic, domnişoarelor le erau dedicate poeme şi melodii cântate la pian, alături de priviri pline de drăgălăşenie în timpul unor plăcute plimbări. Iubirea, ca sentiment, e aceeaşi dintotdeauna. Modul de a o arăta, însă, diferă. Precum şi superficialitatea gândurilor, învelite sub pretext de dragoste. Să schimbăm nuanţa şi să discutăm despre kitsch (atât de distinct de iubire). Acum, domnişorii gelaţi, cu pantalonii de la genunchi şi cu atitudine de real gangster îşi exprimă admiraţia vorbind pe mess cu câteva baby şi domnişoare naive, date gata de această iubire profundă şi lăsându-se cucerite de indiferentul domnişor timp de 2... maxim 3 săptămâni. Căci, nowdays, se agaţă pe net ori pe coridor. " Vii la un suc, păpuşă? " [printre plescăitul de gumă]. Iar "păpuşa", din lipsă de ocpaţie şi de admiratori pentru buric şi fustiţă, îi acordă atenţie lui "pooooiu". Şi astfel au trăit fericiţi, până ce fiecare a pus ochii pe altă păpuşă. Pe de altă parte, cursul timpului şi desfăşurarea modernismului nu au atins însuşirile îndrăgostitului. Dincolo de timp şi de spaţiu, să iubeştii este greu - în orice circumstanţă. Te lipseşte de orice putere, te lasă fără altă voinţă înafară de cele legate de vise, şi, dintr-o persoană orgolioasă, puternică şi impunătoare te face să cedezi in faţa persoanei dragi. Să iubeşti nu e tot una cu a fi iubit, deoarece dragostea din sufletul propriu nu se poate reflecta în inima celuilalt. Care este solutia unui astfel de caz tragic, in care dragostea este unicul medicament, unica salvare, dar în acelaşi timp şi otravă? Iubirea fără răspuns nu pleacă numai de la o dorinţă ce se poate stinge oricând sub privirea critică a sorţii, ci de la o prietenie bazată pe cunoaşterea şi preţuirea celuilalt, preţuire care, cu atât mai mult cu cât nu este reciprocă, se menţine, devenind mai intensă, mai sinceră. Copilărie, adolescenţă, maturitate... toate poartă emblema iubirii. Căci, de ne-am cunoaşte cu adevărat şi am stărui asupra defectelor umane, nu ar mai exista iubire, nu ar mai fii atât de puternic acest sentiment ce îmbrobodează sufletul cu nuanţe calde, joviale.
Dacă ieri îmi doream ceva "zile însorite" {după atâta frig şi iarnă} a apărut şi soarele.
"i'm waitin', waitin' on a sunny day gonna chase the clouds away waitin' on a sunny day..." ------------------------------------------------------------------------------------------------- Ştiri:
Optimism vs. pesimism: Criza se termina in 2009 sau ne asteapta un deceniu pierdut?
Cea mai grava criza financiara si economica de la Marea Depresiune divizeaza guvernele si economistii, cei mai optimisti estimand o reluare a cresterii economice la sfarsitul acestui an, in timp ce marii pesimisti vorbesc despre un deceniu pierdut, similar celui traversat de Japonia in anii '90, potrivit unei analize efectuate de AFP.
Paralizia totala a pietei creditului a aruncat intreaga economie intr-un cerc vicios: sectoarele imobiliar, investitiile si consumul s-au oprit, practic, somajul creste spectaculos, pietele bursiere cad, iar indicii bursieri ating cel mai mic nivel din ultimii 12 ani pe Wall Street si minimul ultimilor 26 de ani la Tokyo.
Criza a 'evaporat' active financiare de 50.000 miliarde dolari in intreaga lume, estimeaza Banca asiatica pentru dezvoltare.
Motto: "Muzica este şoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri" Andreea Trifu
Bună seara ! E marţi . Îmi încep articolul de azi cu o pledoarie în favoarea muzicii... clasice (în special). Am auzit la radio, în urmă cu câţiva ani, despre o chestie interesantă, pe care am descoperit-o ulterior pe internet. Citez:
* * * „S-a demonstrat prin tomografii computerizate cu pozitroni că sub acţiunea muzicii sunt activaţi foarte mulţi neuroni, zone întregi ale scoarţei cerebrale care sclipesc sub forma unei luminiţe roşii. Astfel,muzica uşoară sau populară activează sub 50% din scoarţa cerebrală, muzica simfonică modernă 60-70%, muzica clasică ajunge până la 90% şi numai Mozart atinge 100%. Sunt specialişti care spun că muzica lui Mozart «se mulează» cel mai bine şi atunci când îl asculţi scoarţa cerebrală parcă îţi ia foc, dar eu sunt de părere că şi în cazul altor compozitori situaţia poate fi similară”, adaugă prof. Iamandescu. De aceea, în meloterapie se vorbeşte despre „efectul Mozart”.
* * *
Nu toţi apreciază muzica clasică, asta e cert. Dar, poate că cei care la auzul cuvintelor "muzică clasică" zic "Doamne fereşte. Huuu. plictisitorrrrr" nu au avut ocazia să o asculte, în deplinătatea divinităţii ei. Nu toţi au avut bucuria asta...
Din păcate, din lipsă de inspiraţie şi puţină oboseală, nu pot adăuga eu epitetele şi cuvintele înălţătoare potrivite muzicii clasice, aşa că citez: - - - " Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde." Ludwig van Beethoven - - - "Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare." Nichita Stănescu - - - "Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil" Vasile Conta - - - "Muzica este şoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri" Andreea Trifu
Mai jos adaug nişte video-uri pe care neaparat trebuie să le ascultaţi. Dacă, înainte de a le asculta, n-aţi fost pasionat de această muzică, promit că veţi avea o infuzie de gânduri proaspete, relaxante, ori măcar o coardă sensibilă a sufletului dumneavoastra va fi înduioşată:
P.S.: Ca deobicei, am selectat melodiile ce se asortează culorii stării mele.
Prolog: E dulce sentimentul de libertate... E bine să te simţi din când în când puţin independent, liber pe timpul tău, pe hotărârile tale... Aşa a început azi ziua. Ce am făcut azi: I.Expoziţiune: M-am dus la orele de pian. E de-a dreptul superb să cânţi la acest instrument, dar mă cuprinde o stare de vinovăţie că nu îmi găsesc mai mult timp să exersez - căci dacă aş exersa, măcar în fiecare zi, sunt sigură că aş avansa foarte mult. E una din micile mele plăceri. Acum câteva sute de ani, nu exista fată aparţinând nobilimii care să nu ştie cânta la pian. II. După ce m-am dus la acea Instituţie ce ţine evidenţa persoanelor (e drept că nu m-am uitat cum se numeşte - greşeala mea), am întrebat un funcţionar public care sunt paşii pe care trebuie să-i urmez pentru a-mi face buletin. Căci da! Mâine, sau săptămâna asta cred, îmi fac buletin. Am emoţii. Apoi... m-am urcat în autobuz, mi-am luat de la chioşc două ziare (voi scrie mai jos ce ziare) şi m-am dus la şcoală. III.Viaţa de elev... Orele au trecut astăzi repede. Mi-a fost puţin ruşine că am uitat să aduc flori doamnelor şi domnişoarelor profesoare (că e 8 martie), dar şi mai dureros a fost că nici un băiat nu a făcut acest gest. Nu, nu ţine de mită, cadoaşe şi alte celea! IV. Presa. Dacă vezi o persoană mergând pe stradă cu un ziar în mână şi citindu-l, ori în curtea şcolii cititnd ziarul - aceea sunt eu! Evenimentul zilei este ziarul meu preferat. Astăzi am luat şi Cotidianul. Performanţa zilei de azi: am avut răbdare să citesc un articol despre Politică. Era vorba de Crin Antonescu şi Tăriceanu (titlul: Tăriceanu i-a propus un blat lui Antonescu). După acest articol, politica îmi pare şi mai mult a fi un joc de grădiniţă, între copii (mai mari, în cazul nostru), fiecare apărându-şi jucăria proprie şi lovindu-l pe celălalt dacă are o jucărie mai frumoasă sau indrazneste sa i-o atinga. V. Personal: M-am dus să duc filmul închiriat înapoi, după ce mi-am găsit pe cineva care să vină cu mine. Great. Cică LUNI au liber. Deci trebuie plătit şi pe azi...deh. Altă notă personală: ... ">:D<". Revin la iubirea mea pentru acest emoţ de pe messenger. Mă dă gataaaa, iar dacă e şi sincer, e... adorabil. >:D< :hugs: VI. Have to do. sunt elev! trebuie să-mi fac tema la geometrie {imensă}, să învăţ pentru testul la engleză şi la biologie de mâine, şi să învăţ la francezăăăăă {prea frumoasă - prea puţin timp}. VII. Epilog. Mi-aş dori din tot sufletul să-mi lăsaţi comentarii, pentru a şti ce credeţi despre ce scriu eu. Pe scurt, să ştiu dacă merit/ă să fiu aici... în blogosferă.
later edit: Mulţumesc, fluture ! later edit 2: :) îmi place...
"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare" Mark Twain
* I'm a dreamer not a fighter, but I fight for what I dream... *
"Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie." Jane Austen (în Mândrie şi Prejudecată)
Notă: Voi continua să postez câte 3 citate, înainte de a începe o nouă săptămână. Le voi posta pe cele care îmi par cele mai semnificative şi se asortează culorii stării mele.
P.S.: O săptămână reuşită, plăcută şi în ton de primăvară!
Nu, nu-mi doresc ca blogul meu să fie un fel de jurnal în care să-mi expun frustrările şi tristeţile { de altfel comune unei vârste dificile - şi nu numai }, îmbrăcate în cuvinte dichisite şi dramatice. Nu-mi place rutina, nu-mi place ca scrisul să fie altfel decât mine, cuvintele să nu poarte emblema trăirilor mele - fericite. Nu îmi plac "micii filozofi", şi "filozofii kitsch", în general. Nu îmi place ca un puşti de paişpe ani filozofează despre viaţă şi iubire, scaldându-le în nuanţe sumbre, grave, dând cuvintelor un caracter ireversibil, atotştiutor. De ce? Eu cred că la vârsta asta viaţa oferă prea multe clipe plăcute, asemenea unor nori de fericire ce plutesc molcolmi deasupra noastră, lăsând soarele să le dăruiască nuanţe pline de farmec... De ce trebuie să judecăm fiecare zâmbet, gest, vorbă? Citez: .. "Raţiunea e bună cît nu devine cămaşa de forţă a sufletului"...
De mult simţeam nevoia să public un astfel de articol, iar acum am simţit că a venit momentul. Îmi pare rău pentru "nu" folosit de prea multe ori. Pentru a mă face înţeleasă, pe scurt, nu îmi place atitudinea multor tineri din ziua de azi, nemulţumiţi de viaţă/altele. Există mii de alţi oameni cu probleme mult mai grave, care zâmbesc, şi îi fac pe alţii să zâmbească!
Mândrie şi Prejudecată - de Jane Austen, este unul dintre cele mai fermecătoare romane citite de mine. O poveste clasică, romantică, din Anglia secolului 18, în care multitudinea de sentimente şi portrete ale personajelor se pot încadra (timid, însă), în zilele noastre.
Citez (despre carte):
Roman aflat pe locul 2 in topul Celor mai iubite carti in Marea Britanie.
(şi pe locul 1 în topul listei mele)
Cele cinci surori Bennet au fost crescute sub stricta îngrijire a mamei lor care se concentreaza doar asupra gasirii unor soti fiicelor ei care sa le asigure din punct de vedere financiar o stabilitate. Însa, inteligenta si curajoasa Elizabeth se straduieste sa-si traiasca viata într-o perspectiva mai larga. (informaţiile scrise înclinat au sursa: www.librariabucuresti.ro)
E duminică dimineaţa... şi plouă. Dezamăgirea de ieri încă n-a trecut, iar totul vine pe o simfonie tacită a ploii... şi a aşteptării unui fel de semn, mesaj, ceva ce să înlăture gândul sumbru al uitării... nu am de gând să mă ridic din pat până la 1,2, când îmi voi aduce aminte de îngrămădeala de caiete şi cărţi de pe birou ce mă aşteaptă să le deschid. Căci urmează luni... şi plouă.
Locul 2. nota: 9.30. Primul echipaj a avut 9.60. Şi primul echipaj trece la faza nationala (Craiova, nu Timisoara), deoarece (citez - [metodologia olimpiadei de cultura civica]): pentru disciplina cultură civică (ciclul gimnazial), echipajul clasat pe locul I (premiul I) la etapa judeŃeană/municipiul Bucuresti se califica la etapa nationala Aiurea. Tâmpenie. Voiam locul 1.
Ce cred eu despre Mircea Badea: îl văd seară de seară. Îmi este indispensabil, îmi asigură porţia de amuzament pe acea zi. Are acel ceva ce-l face unic - cel puţin aşa îmi pare, de la televizor. E teribil de hazliu. Asta îmi place la el. Ce nu îmi place? În nici un caz nu agreez limbajul lui. Nu mă reprezintă, nu mă defineşte. Şi nu îmi place când vorbeşte despre politică - atunci mă plictiseşte. Cu toate acestea, Mircea Badea este un personaj pe cât de colorat în sfera personalităţilor mass-media, pe atât de greu de citit pe blog. Sau nu-m spuneţi că doar eu folosesc dexonline.ro pentru a-l înţelege!
În urmă cu câteva minute, my bro mi-a vorbit despre mine:
cine e alle...
alle : asta-i BINEEEE alle : daca ai rezistatttttt * bro: am rezistat 7 ani * bro: ce naiba * bro: dupa * bro: primu an * bro: a devenit * bro: obisnuita * bro: ceva ce nu poate lipsi dintr-o zi de scoala * bro: sa o vezi pe alle pe alta plante * bro: planeta * bro: cum se holba la profesor * bro: si inearca sa ii inteleaga limba in care vorbeste * bro: O_O * bro: in timpu orei * bro: si zici * bro: "nush ce-i aia? * bro: "ce-i acol?" * bro: "de ce nu-i invers" * bro: si etc * bro: e tare * bro: esti destul de stresanta * bro: enervanta * bro: si cicalitoare cateodata * bro: dar daca nu ai fi * bro: nu ai fi alle * bro: nu te-as vedea altfel * bro: sa nu vi la mine sa zici pe tonu ala nervoasa "multmesc cristi,tot timpu urli la mine si-mi zici ca nu-i bine,sti ceva-multumesc" * bro: sau "iiiiiiiiiiiiiii............cristiiiiiiii" * bro: daca nu ai zice * bro: nu ai fi alle :-??
e de rău... e de bine ?! Fie. Trebuie însă să zic că am un bro la care ţin foarrrte mult, poate din aceleaşi motive, pentru că l-am suportat atâţia ani, că am rezistat să-l aud/văd atâta timp. :hugs:
Despre blog-ul meu... ____: e ingrozitor de obositor ____: e ca si cum ____: ai arunca ____: intr-un om ____: cu 300 de cuvinte dupa el !!! defapt, are dreptate!
barack obama - mircea badea - criza financiara - 8 martie. defapt, titlul n-are a face cu nimic. defapt, am vrut doar să văd câte search-uri pe google dau oamenii. defapt, am făcut-o doar ca să-mi crească rapid traficul pe blog. câtă aroganţă. pa. papapapapapapapapa.
ce mă enervează acum... : că nu-mi amintesc linkul la chestiile alea şmechere ce-ţi arătau traficul pe blog. şi că am trecut de nişte setări, pe care nu le-am băgat în seamă, iar acum nu îmi mai amintesc unde sunt. mă mai enervează, deasemenea, oamenii care nu ştiu să vorbească. mă refer la cei care nu ştiu să zică un "bună ziua", "ce faci?", "mersi", etc. nu, nu sunt nervoasă. închid laptopul, că poate îl mai stric o dată. şi aştept să mă lumineze graţiela (?) ce să-i fac blogului ăstuia.
Astăzi a avut loc Olimpiada la Ştiinţe Socio-Umane (că aşa scria acolo) faza judeţeană. Pe scurt, la civică. La faza locală, împreună cu Janna (sau Ciuci cum îi place să i se zică), am luat 10, în ciuda unei răceli crâncene. Sfatul profesorilor a fost să scriem mai detaliat, etc. Şi, (uaaaaaaa) ieri am învăţat articolele din Convenţia cu Privire la Drepturile Copilului (O.N.U.) - - - . Azi m-am prezentat la ora 8 jumătate la liceul X unde avea loc proba. Până la 9 jumătate am stat şi am... privit tavanul, când a început în sfârşit. Doamna supraveghetoare şi domnul profesor ce se ocupa cu olimpiada erau nehotărâţi în ceea ce priveşte durata probei. Erau 2 ore sau 3, nu ştiau sigur, căci pe subiecte scria 2 ore, dar domnul citise undeva că erau 3. Până la urmă, ne-au lăsat 2 ore. 2 ore în care trebuie să scrii despre abandonul şcolar: prezentarea problemei, găsirea cauzelor, găsirea soluţiilor, analiza comparativă între soluţii, articolele din ONU încălcate, şi un plan detaliat de acţiune, cu etape şi toate celea. 2 ore în care am scris 7 pagini, în care nu aveam timp să ne gândim la sinonime şi cuvinte frumoase pentru a-i da lucrării o formă respectabilă. Şi, personal, nu sunt prea mulţumită de lucrare, se putea mai bine. Şi nu dau vina pe noi, dau vina pe timp, şi, poate, pe lipsa de originalitate de care cred că am dat dovadă, dacă este să mă iau după ce au făcut alţii: piese de teatru, concursuri pentru nu-ştiu-ce, bla bla bla. Dacă este să iau opinia mea personală, ideea noastră a fost originală. Vedem ce zic domnii corectori. Diseară, sau luni. "Adversarii" nu au fost redutabili, poate doar echipajul de la şcoala mea. Voiam locul 1. Etapa naţională se ţine la Timişoara. Asta este, şi îmi doresc din tot sufletul să fiu doar eu aşa circumspectă, şi să luăm locul 1. uffffffff...
Tot în această zi a avut loc etapa judeţeană a olimpiade de matematică (Doamne ajută pentru Vali şi Cristi!). Sunt mai mult ca sigură cine va lua locul 1.
Adooooooooooooor că ISJ-ul sau cine-ştie-cine nu e capabil să se uite pe un calendar şi să facă în aşa fel încât să nu fie 2 olimpiade/concursuri în aceeaşi zi. E supeeeeeeer. x(.
P.S: nu îmi place stilul meu de a scrie în momentul acesta. îmi pare puţin vulgar, brutal. e doar o perioadă. trece.
E martie! Înafară de mărţişoare, urări de primăvară nu-ştiu-cum, soare, etc., se ziceeeee (tradiţia, deh!) că, aşa cum îţi este baba, îţi va fi anul. Deafpt, este vorba despre Baba Dochia, dar întreagaaaa (chiar este o întreagă) istorie o puteţi citi aici -> http://spiritualitatedacoromaneasca.wordpress.com/2009/03/01/1-martie-baba-dochia-si-martisorul/ . Recunosc că n-am avut răbdare să citesc ditamai textul, dar pentru cine are, Congrats! Sintetizaţi şi pentru mine. Să revenim însă la subiect. Fiind născută pe 26, baba mea e pe 8 (2+6). Îţi dai seama câtă importanţă acord eu acestui lucru (puţină spre deloc), dar e vorba despre tradiţiile şi învăţăturile din bătrâni (???). Mâine văd dacă plouă sau dacă e urât. Dacă vremea nu e bună, înseamnă că e rău.
Ştiu, e a nu-ştiu-câta iniţiativă nereuşită de blog; ştiiiiiu, n-am reuşit să menţin un blog : deoarece nu-mi plăceau ideile mele { growing up, kid ! }, nu mai aveam dispoziţie de scris ori timp.
Nu pot scrie mai mult de 5 rânduri dacă nu am acea bună dispoziţie de a scrie.
Oricum, este frumos. Poate că locul acesta e defapt un jurnal. Desigur, nu acel gen de jurnal compromiţător ori intim. Poate că stilul meu nu este elegant, repet cuvinte, e greu citibil/etc.
Cu toate acestea, puţină importanţă are.
Cu toate acestea, puţini cititori voi avea. Şi din nou, puţină importanţă are şi acest fapt.
Că tot a venit primăvara, vă urez, atât vouă cât şi mie, o primăvară lovely ! ( deoarece cuvântul e prea drăguţ pe engleză pentru a-l traduce ).
Aici vei întâlni libelule, veveriţe, vise de vară şi stele de mare, aşa că te rog să cotrobăi cu atenţie. Te aştept totuşi pe băncuţă la un ceai să povestim despre cum să facem o lume mai bună. Cu drag, allé
