allé

http://alleoancea.com

2009-11-18T21:28:00.001+02:00

jurnal: chestii superbe, bellisime, din my-super-life

2009-08-11T23:24:00.013+03:00

Buongiornoooo!

Prolog
viata e super. deci e minunata. ieri nu a fost, ieri am fost pisica morocanoasa. pentru că uneori viaţa trece prin filtrul raţiunii, unde se dă verdictul. dar azi... azi a fost una din cele mai frumoase zile traite. pur si simplu. nu folosesc, pesemne, calapoade colosale ca sa-mi clasific zilele. e mai bine sa nu ai clasificari gen: ziua de azi a inceput prost pentru ca... ziua e proasta pentru ca...... astea-s mofturi ! gen... ziua e proasta ca soarele nu a rasarit la ce ora am vrut eu. Sau ca oamenii nu stiu sa citeasca gandurile. sau ca banii nu cresc in copaci. sau... Tampenii!

să vă zic ce am făcuttt!
M-am trezit foarte devreme (adică înainte de şapte). Nu, nu mi-am luat micul dejun simandicos pe orchestraţie de Mozart. Nu a fost o zi perfectă, ca la carte, dar cine a zis că lucrurile perfecte sunt cele ce-ţi rămân la inimă?
Am ajuns intr-un final la Iulius Mall din Cluj, unde... minunăţie! Cărturăreşti - librăria. O ţineam minte ca fiind minunată, dar, de data aceasta, a fost strălucitoare. Cărţi, ceai, muzică, dichis. Un lucru mă bucură până în adâncul sufletului: Viena. Ei bine, Cărturăreştiul e o micuţă Viena.
E pur şi simplu superb. Mi-aş lua o canapea de indiferent ce culoare şi m-aş muta acolo. Cea mai frumoasă casă. Şi căăăărţi! Dar nu vă imaginaţi numai cărţi sumbre şi serioase. Sunt alte o grămadă cu fotografii, cu reţete de prăjituri, cu oraşe frumoase, apoi cd-uri, agende, (iubesc agendele!), filme. Culmea e că azi am văzut lumea ca şi când aş vedea-o pentru prima oară. Iar melodiile de la radio, care mă agasau că le auzeam prea des - acum îmi sunau nou.
Şi, dacă aş avea foarte foarte mulţi bani, aici i-aş cheltui. Zău!
Am găsit un set foarte frumos pentru cadouri - cu hârtie de aceea colorată, fundiţe, aţă, chestii - ca să împachetezi cadourile: ca în filme! Când l-am văzut, m-am gândit că i s-ar potrivi Ioanei (colega mea).

pe ce am dat banii
Mi-am cumpărat, pentru prima oară în viaţa mea, ceai adevărat. Nu d'ăla de la supermarket. Ceai de la Casa de Ceai. Mi-a luat mult timp de holbat şi ales. Unul negru (că nu-mi prea place cafeaua şi nah) ) cu aromă de cocos, şi unul verde, cu aromă de banană-căpşuni-alte ingrediente aromate: delirrrrrrr!
Mâine iar mă trezesc devreme, şi de abia aştept să beau, pentru prima oară, un ceai adevărat!
Cărţi n-am luat. Bine... doar una. Ceva cu istoria românilor, dar explicata foarte fain şi concis (mie nu-mi place limbajul de lemn şi cuvintele îmbârligate ca să pară inteligente - din manuale). Şi încă ceva, ce mi-e ciudă că n-am găsit şi pentru mine - ceva ce e absoluttttttt superb-fără cuvinte-pe gustul meu! Dar nu vă pot mărturisi ce e, că e cadoul pentru ziua lui Cristi. Sper să nu-mi citească blogul până joi!

probleme...
Ca să râdeţi puţin de mine, că deh... e vârsta:
Acum m-au năpădit problemele existenţiale. Mă lupt cu ele precum în bătăile cu perne: le arunc jos, se ridică...le arunc jos, se ridică. Dar cea mai de actualitate acum e vocea, că mi se pare că e urcată undeva pe scară, şi subţire... (răutăcioşii îi vor zice piţigăiată). Voi rezolva eu cumva chestia. Cică fumatul şi cafeaua îngroaşă/coboară vocea. Dar...

Dar am zis să le dau în pisiciile lor de probleme existenţiale.

Noapte bună...

miorlaieli estivale

2009-08-10T12:36:00.005+03:00

Sunt zile in care ma simt ca o pisica ce sta pe o canapea gri, cu labele pe o carte de carton colorata, si priveste pe fereastra ploaia.
Sau in care ma trezesc fara avant si entuziasm. Cred ca face parte din zodiacul allenien, sau dintr-un calendar cu coperti verde-inchis.

Vai cat imi doresc sa fi avut talent la surprins imagini, sa fac o fotografie sau un tablou cu pisica reincarnata in mine. Stiu perfect cum as incadra pisica, cum ar arata fereastra, canapeaua, orologiul din spatel ei. Ah! Dar nu va pot arata...imaginea.

Cei care pot sa se exprime - artistii - prin orice: muzica, dans, scris, fotografie, pictat, teatru... trebuie sa fie cei mai norocosi oameni din lume. Eu ravnesc fiecare culoare, sunet, miscare, a artei, si-mi doresc sa faca parte din mine. Sunt ca o pisica ce toarce cand simte arta. Dar asta nu ma face artista...

Pisica aristocrata din mine se incolaceste in canapeaua ei gri devenita un pulover alb si trage un pui de somnic... In timpul asta, Alle isi face alte bagaje, isi pune alte haine, carti (deci mi-am pus 'zorba grecul', o carte cu istoria orientala si a greciei, cartea de istorie de a 8a, un manual vechi si colorat de germana, o carte cu retete pentru incepatori, o carte de mihaela bilic despre mancarea sanatoasa, si o carte despre vietile secrete ale presedintilor americani - pfui!), tenisi, sandale, pentru viata super fantastica de la ţară, unde se trezeste la ce ora vrea, isi face incalzirea de dimineata, mananca paine cu vinete delicioase si isi lasa sufletul plutind in adieri calde, la voia intamplarii. A! Si merge cu bicicleta.

- sursa foto: http://shadddow.deviantart.com/

6 luni, dragă blog

2009-08-07T00:00:00.001+03:00

Astăzi blogul meu împlineşte 6 luni!
La mulţi ani!

Habar n-am cum a trecut timpul aşa de repede, că-mi amintesc perfect ziua în care l-am deschis, dragul de el...
În astea 6 luni am făcut ce-mi place mie cel şi cel mai mult: am scris. Nu-s eu scriitoare, nu ştiu dacă am avansat condeiul, dacă l-am lustruit sau a rămas tot la fel.

Important e că pur şi simplu mă simt bine aici... mă simt bine scriind.
This is happiness!

Vă mulţumesc şi vouă, celor care aţi fost (şi sunteţi) alături de mine! Nu vă uit & Respecte.

Tragem cortina...
şi sper să sărbătorim şi la un an!

alo? salut, ma intrebam ce mai faci

2009-08-04T12:10:00.012+03:00

Câteodată, pe motiv plăsmuit de plictiseală, + un fel de dor, + nevoia de a talk/ui, îmi vine să sun. Sunt destul de timidă la capitolul ăsta şi îmi ia jumătate de oră de stat cu telefonul în mână şi răscolit prin minte/în jur să găsesc un motiv plauzibil pe care să-l vîr interlocutorului.

Că nu poţi suna numai aşa, să întrebi "salut. mă întrebam ce mai faci?". Nu, pică prost. Va zice omul ăla că tu chiar decedezi de plictiseală, sau că vrei ceva de pe urma lui, sau aşa ceva.

Pe bune acum: de ce nu sună lumea? De ce nu sună colegii pe alţi colegi, prietenii buni pe alţi prieteni buni, cunoştinţe vechi pe vechi amici? Aşa, cu simplul motiv de ...mă întrebam ce mai faci.

Uite, eu l-am sunat pe cristi şi pe o colegă. Nu ştiu despre ce am vorbit, dar după cinşpe minute radiam şi ţopăiam.

E frumos să comunici. Aşa... sincer: chiar şi abureli, defulări.

A! Şi... ca să nu fi scris articolul ăsta degeaba, îţi ~~ordon~~ recomand să pui mâna pe telefon (că şi-aşa ai minute gratuite, că primeşti mai mult, ~~la prima intalnire mana pe picior, la a doua intalnire mana pe picior plus...~~)
şi să suni: amici, prieteni, colegi, verisori, bunici... ce ţi-au fost cândva dragi, de care-ţi aminteşti, fulgerător, înainte să adormi sau când treci pe stradă încărcat de alte gînduri.

Hai, şi pun pariu că o să te simţi mai bine. Dacă nu, primeşti o bombonică de la mine.

simplu, de la ţară

2009-08-02T19:39:00.010+03:00

Din maşină, din cauza geamurilor fumurii şi a capotei, vederea e atât de îngrădită! Ar trebui interzise maşinile pe drumurile de ţară, pe şoselele ce au în dreapta şi în stânga dealuri, ce la ora 7 seara sunt pictate cu nuanţe de portocaliu, galben şi roşu, toropite parcă după o zi de joacă.

De pe bicicleta mea verde văd toată minunăţia de câmp. Câmp cu păpuşoi (porumb), câmp cu roz-marin, cu mentă şi, mai ales, câmp îmbrăcat cu floarea-soarelui.

La ţară e prea frumos.

Unii copii sunt simpli. Ştiţi voi, genul acela de oameni simpli care-ţi zâmbesc sincer şi nu-ţi observă tricoul şifonat, continuînd astfel cu supoziţii şi judecăţi. Ei nu judecă.

Şi sunt puri. Uite, ca Alexandru, de exemplu, un copil ce trece pe a şasea, mai micuţ de înălţime, şi frumuşel foc, gingaş. Ali vorbeşte entuziasmat şi lent, şi are genul acela de zâmbet ce, pur şi simplu, luminează.

Şi cât e drăgălaşi sunt oamenii ăştia simpli!

Momentan mă dor braţele, spatele, picioarele, după atâta biciclit. Dar nu, asta nu e durere fizică! Seara ajung în camera mea, de la bunici, şi mă ghemuiesc în pat şi citesc Zorba Grecul. Nu, nimic nu e mai frumos decât să citeşti, să te dai cu bicicleta, şi să fii înconjurat de atâta sublim.

Încerc să ignor petele ce ar putea dăuna acestul tablou perfect. Hei, până la urmă, nimic nu ar fi atât de frumos pe cât ni se pare dacă nu ar exista şi urît, şi rău.

Astăzi sunt fericit/ă pentru că...

2009-07-30T10:53:00.000+03:00

Cineva avea un jurnal frumos colorat în care nota toate lucrurile ce i-au adus zâmbetul pe buze, l-au făcut să râdă, l-au înseninat, sau pur şi simplu l-au făcut să se simtă mulţumit.

Astăzi sunt fericit/ă pentru că....

haideţi să ne împărtăşim toate chestiile care v-au mulţumit/bucurat, indiferent cât de banale sunt

ideea furată de la mihailmuşat , şi forum.edu.ro

vreau palarie

2009-07-29T12:00:00.002+03:00

m-a pleznit în ultima vreme o apreciere considerabilă adresată pălăriilor.
vreau pălărie cum are jason mraz în melodia "i'm yours", pălărie ce duce cu gândul la soare, câmp, floarea-soarelui, la pantaloni scurţi crem şi sandale maro, la cântece cântate de noi pe fundalul celor de la radio, la "la vita e bella"...
nu revin aici până nu-mi găsesc pălărie! am zis!

viaţa e grea, alexandro...

2009-07-29T11:02:00.004+03:00

Motto: "Viata e grea, Alexandro. Ce ştii tu acum..."

Mi-au zis-o altii de zeci de ori. Ca şi când eu aş trăi pe un nor, de unde aş vedea doar rândunele şi oameni purtând coifuri colorate ieşind şi intrând din clădiri, sau n-aş avea ochi să văd, urechi să aud.
Da, viaţa e grea.
Şi eu am înţeles. Bine, nu înţeleg de ce toţi oamenii au impresia că sunt atât e visătoare şi cu capul în nori şi că nu realizez ce se întâmplă în jurul meu. Păcatul e că înţeleg foarte bine, că mă prind de cum funcţionează lucrurile. Mai am din când în când încredere şi în intuiţia mea. Pe bune vorbind, înţeleg foarte bine ce e în jur, sunt precoce la capitolul ăsta. Da' poate nu dau impresia, poate că expresia feţei mele este tot dezorientată şi "pe lângă"..., de oamenii cred că nu-mi dau seama.

Să revin la "viaţa e grea".
Da, viaţa e grea.
Dar unii aleg să o trăiască ca şi când ar avea toată încărcătura ei pe umerii lor, ca şi când fiecare şurub de nisip al greutăţilor le-ar fi găurit pielea, ca şi când... viaţa chiar e grea.
Şi sunt unii, pe care eu vreau să-i numesc înţelepţi, care chiar se (auto)conving că viaţa e frumoasă oricum, că fiecare şurub de nisip e doar un pic mai mare decât un grăunte de nisip, că greutăţile trec mai uşor şi te ocolesc dacă tu crezi asta.

Atât pe azi.
Aşaaaaaaaaa. Şi acum proba de baraj: tu în care categorie eşti?
Sper că nu În a ălora nemulţumiţi şi apăsaţi de greutatea atmosferei!

La Vita è Bella

2009-07-27T10:48:00.008+03:00

Filmul... e uimitor. Nu am cuvinte.
Este unul dintre filmele pe care trebuie sa le vezi neaparat, care poate poate iti deschid ochii uneori obositi de rutina.
Admir mult personajul principal (nu i-am retinut numele. niciodata nu retin numele la personajele de filme/carti :() - e foarte foarte vesel, e ca o flacara ce arde, si in scanteile lui, ii lumineaza si pe ceilalti. Eu asa il vad: un model. Care reuseste sa-si salveze fiul de drama nazismului. Reuseste sa-l salveze trecand peste durerea lui fizica, peste chinuri. E plin de bucurie si forta. Inventeaza un joc, cu care reuseste sa-si mentina copilul in viata...chiar si dupa moartea sa. Va las pe voi sa aflati ce s-a intamplat la sfarsit, dar mie mi-au dat lacrimile. Si de fericire (ma rog, daca se poate numi fericire un final placut de film).
Of, ca nu ma pricep la recenzii!

la vita e bella sountrack *it makes me wanna dance&smile*

La uşa omului blând ciocăne şi Dumnezeu

2009-07-24T11:53:00.010+03:00

Să te înnourezi în tine este mult mai uşor decît îi este unui copil să deseneze pe asfalt o casă. Numai gândul că mâine ai putea să întâlneşti în calea ta o cotoroanţă nervoasă, ori simpla impresie că te va ataca o fantomă face din tine o biată arătare, transpirată de frică şi de deznădejde. Nu să fii o goliciune, un parc pentru chipurile contorsionate ale emoţiilor sau ale gîndurilor tale, o biată marionetă în mâinile zburdalnice ale gândurilor este o formă de a avea curaj. Sau o formă de a învinge. Sau una de a te simţi stăpân pe existenţă. Dacă nu trăieşti ca un foc aprins şi dacă existenţa ta nu înfierbântă împrejurimile, n-ai să ştii că a avea curaj înseamnă a arde, a fi pasionat şi radios şi, prin acestea, a fi mereu blând. Să arzi şi când eşti singur, şi când te încearcă tristeţile. Să rămâi blând în tine ori de câte ori te înconjoară nebunia ori disperarea lumii, de câte ori eşti lovit, ori ai căzut, ca din întâmplare.

Niciodată să nu pierzi blândeţea sufletului tău, chiar dacă te înconjoară toate dobitoacele şi dacă dinţii lor ascuţiţi te vor hrană pentru cina dea azi sau de mâine. Rămâi blând în tine, acesta-i un mare secret al existenţei. Rămâi blând, orice ai pierde. Rămâi blând în singurătate, blând în mulţime, blând în noapte şi blând în toate zilele vieţii tale. Căci acela ce-şi pierde blândeţea, pierde cu adevărat. Lasă angarelele în seama existenţei. Lasă îngrijorarea şi lasă ziua să-şi lucreze ogorul ei, iar noaptea să-şi îmblânzească fiarele ei. Grija ta să rămână doar sufletul tău, doar mintea ta, doar sentimentele tale. Grija ta să fie mereu orientată către adâncimile apelor interioare. La suprafaţă văd şi copiii, şi proştii, şi deştepţii. Suprafaţa este pentru orice ochi, dar adâncimea este pentru ochiul care priveşte dintr-un suflet blând. Poţi să strigi cât poţi de tare în afară. Poţi să cumperi o portavoce şi să sperii cu ea tot mapamondul, dar să vorbească acolo gura ta, nu sufletul tău.

Şi dacă-n suflet ţi-au pătruns gunoaiele, şi dacă în el s-au cuibărit fără veste urîciunile şi fantasmele lumii, ia degrabă un tîrnăcop şi mătură tot ce te face să-ţi pierzi blândeţea. De vrei să fii credincios, atunci rămâi credincios blândeţii şi erorile grosolane, triviale, vinovăţiile şi suferinţele grele te vor ocoli. Păzeşte cu străşnicie blîndeţea, căci în ea se ascunde comoara pe care o rîvneşti şi o cauţi de-o viaţă întreagă. Iar dacă ceva te face s-o pierzi pentru o clipă, pentru un ceas, sau pentru o zi, ridica degrabă un clopot de sticlă de jur împrejurul sufletului tău şi opreşte în pereţii cântecului de clopot tot ce-ţi zădărniceşte efortul de a rămâne blând. Căci aceasta este transpiraţia adevărată, aceasta este tăria, puterea, curajul, credinţa, iubirea şi adevărul. Blândeţea inimii este puterea universului omenesc. Nici un om blând nu trăieşte urât, nici un suflet blând nu piere în pustiu. La uşa omului blând ciocăne şi Dumnezeu şi în faţa lui se apleacă chiar şi un câine.

Maria Timuc - "Naţional"

Am vrut să împărtăşesc cu voi un editorial al ziarului Naţional, pe vremea când purta acest nume. Acum e 7 plus.
Nu ştiu cine e autorul. Am găsit doar editorialul tăiat din ziar, pus într-un loc sigur de mama.
Uite...
Eu cred că dacă oamenii ar citi aşa ceva, ar fi ceva extraordinar.
De aceea, dacă vă place, nu ezitaţi să postaţi pe blogul vostru textul ăsta. E... speachless.

da!

2009-07-22T22:25:00.004+03:00

Am citit in mai multe reviste (recunosc, glossy, condamnati-ma) interviuri si recenzii ale unei carti "yes man", scrisă de un tip tinerel (25) Danny Wallace, cu o freză d'aia trendy crestuţă. Ă, nu mă iau de freza omului, doar mă amuză tipul ăla de păr. Să trecem peste asta.

Întâmplarea face că tipul era destul de trist, şi un nene necunoscut bărbos, întâlnit în autobuz/tramvai/nu conteaza, i-a spus ca ar trebui să zică de mai multe ori "da". Atunci, lui Danny Wallace i-a pocnit o revelaţie fantastică, care i-a schimbat ~~total~~ aproape total viaţa, şi cum altfel, decât în bine. Astfel, dacă înainte să-l întâlnească pe nenea bărbos nu ieşea din casă, că prefera să stea la tv, să nu se deranjeze, să stea liniştit, acum s-a pricopsit cu tot felul de invitaţii, fie că este vorba de la piaţă să cumpere ceapă şi pătrunjel, fie de invitaţii la petreceri. Secretul care era? Că omul nostru nesociabil a cunoscut oameni noi, a avut conversaţii plăcute, oribile, de tot felul, şi s-a simţit foarte bine, în definitiv, căci a socializat.

Dacă voi căuta cu frenezie cartea domnului la librărie sau nu, rămâne de văzut. Cert e că am priceput mesajul, acela că ar trebui să zicem de mai multe ori da.
Şi cum altfel îmi încep această ultra-extraordinară-mega-schimbare revelatoare din viaţă, decât aplicând ce a zis domnul Danny ?!
Aşa că de săptămâna viitoare, care vine, respectiv din data de 27 iulie (ahhh ce frumos, vine chiar după 26, când împlinesc 14 ani şi 5 luni), voi zice numai "da". Desigur, normal, of course că nu la invitaţii dubioase cu altă tentă decât cea decentului.

Tananana: vom vedea ce se va întâmpla! Poate scriu şi eu apoi o carte, despre schimbarea fantastică din viaţa mea. Hihi.

Acum serios vorbind, chiar cred că dacă am zice de mai multe ori "da" la lucruri pe care deobicei le refuzam, s-ar întâmpla ceva bun.
Pentru că unii oameni sunt aşa blocaţi în starea lor de lâncezeală, speriaţi parcă de bombe şi de nou.

* de-as fi...

2009-07-21T22:37:00.033+03:00

O FLOARE: as fi un buchet cu multe multe multe flori

UN ANOTIMP: primăvară, vară, iarnă, toamnă.

O LUNĂ: septembrie
O CULOARE: turcoaz
UN ANIMAL: câine
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: o rochie
UN FRUCT: zmeură
O PIESĂ DE MOBILIER: fotoliu

O MELODIE: Rob Thomas - Little Wonders

UN VIDEOCLIP: Katie Melua - Nine Bilion Bicycles

UN OBIECT: carte
UN INSTRUMENT MUZICAL: pian

O PERSOANĂ APROPIATĂ: draga mea mamă
UN COPAC: cireş

O STROFA: Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

(Valţul rozelor - Macedonski)

UN ORAŞ: Viena, immer Viena!

UN FEL DE MÂNCARE: pizza

O CARTE: Raţiune şi Simţire - Jane Austen
UN SUPER-EROU: mie îmi plăcea Spiderman :D

UN FENOMEN: ploaia

O MAŞINĂ: una antică

O PARTE A CORPULUI: ochii

UN PERSONAJ DE FILM: Sophie Fisher (Music&Lyrics)

UN FILM: The Shawshank Redemptation

UN LOC: o grădină cu bibliotecă sau o cameră cu mult soare sau... n-am imaginea :)
O CLĂDIRE: casa cu motani şi căpşuni

O LEGUMĂ: castravete

UN TELEFON: antic

O BĂUTURĂ: ciocolată caldă

CEVA DULCE: tort de ciocolata

UN OBIECT DE EXTERIOR: umbrela
O MATERIE: apă
UN SERIAL: serialele acelea de duminica dimineata de pe acasa tv
UN NUME: ema
UN GEST: îmbrăţişare
UN PARFUM: coco mademoiselle
O ORĂ: 8 am
UN AN: fiecare an

muzica si trenduri

2009-07-18T21:18:00.010+03:00

Bun. Sa va spun cum (cred eu ca) sta treaba cu muzica. Cred ca asta e cel mai sincer post al meu. E cam alandala, dar e sincer.
Bun.

Acum 3 ani descoperisem curentul punk, rock. Avril Lavigne era pe gustul meu, dar, cand am descoperit de la cei mai smecheri ce inseamna sa fii tru, punk-rocker, cel adevarat, nu fake, ea trebuia blamata. De la 'profesionistii' foarte punk rockeri auzisem ca ea e fake. Bun. In momentul ala, trebuia sa-mi induc tot felul de formatii oribile, care figurau pe wikipedia la categoria punk. Ei asa faceau, probabil. Habar n-am ce am incercat sa ascult, ca erau naspa rau formatiile, cu denumiri d'alea ciudate, dar macar ma tineam mare si tare cu Green Day si Anti Flag. Aplauze, va rog.
Astfel, Avril si alte formatii care nu erau tru, nu le placeam, ca, ce, nu erau punk, rock, trilulilulzgar.
Desigur, mi-a trecut perioada aia ratata, si Slava Domnului nu m-am lasat purtata de curent altfel decat prin niste cautari de camasi in carouri + si incercari esuate de a asculta youtuburi zgomotoase.
Am realizat ca am trecut peste perioada aia. Acum vreo 2 ani. Deci m-am maturizat, growed up. In momentul ala, ca o semi-Buddha a Muzicii, ca o Old Athena a genurilor, trebuia sa-mi intaresc eticheta cu formatii adevarate, in categoria 'ce muzica asculti'. Wikipedia, mama, tata, radio... rezulta: trupe de aur, Gods: AC/DC, Led Zeppelin, Deep Purple, Guns'n'Roses, Pink Floyd, Janis Joplin, Metallica + alti titani. Ca un adevarat as al muzicii ce sunt, mi-am incarcat playlistul si lista de preferinte muzicale de pe hi5 cu formatii de calibru. Si le ascultam. Dar... ceva in sufletelul meu nu se asorta pe deplin cu armoniile alea. (*nu ma intelegeti gresit: ascult, cand imi plac, dar nu sunt fana ahtiata*) Si totusi: Nu care cumva sa indrazneasca sa ma critice, ca PLEOSC! ii tranteam una cu 'nu stii ce inseamna muzica adevarata'. Pentru ca nu aveam cum sa gresesc. Daca incercam sa ascult formatia X, meritam tot respectul, laudele, aplaudele si restul.

Pana cand...

Pana cand mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma inscriu intr-un tipar, ca nu ma simt mai draguta, mai stilata, mai eleganta, mai rebela, daca scrie undeva ca ascult formatia X.
Pana cand mi-am dat seama ca muzica nimeni nu ti-o poate dicta si impune sa o asculti.
Pana cand mi-am dat seama ca sunt cu adevarat eu daca nu urmez niste trenduri, daca nu ma imbrac in carouri vrand sa fiu punk, in roz - Barbie, in tenisi - trendy, si mai stiu eu cum.

Cred ca asta e treaba cu trendurile. Dar ele trec, pentru ca pana la urma nu o sa mai suportam sa purtam o haina fie si ea muzicala ce nu se asorteaza cu sufletul nostru.
Cred ca atunci cand o sa fim sinceri cu noi si vom face ce ne place cu adevarat, o sa ne simtim cel mai in tendinte, trendy, 2009, cool.

sa revenim cu picioarele pe pamant

2009-07-15T10:48:00.004+03:00

Am lipsit fro cateva zile. V-am luat usor cu posturi despre ceaiuri, motani, cercuri, si lumi perfecte. Dar vad ca nu sunt pe gustul vostru. Asa ca ~~acum~~ atunci cand vreau voi scrie la prezent si fara 'as vreau...' 'ar fi...' si alte verbe ce ne deviaza.

Momentan trebuie sa scap de procesul de indobitocire. Defapt, de aceea m-am intors acasa. Stiti voi, am petrecut cateva ~~zile~~ saptamani pe la tara, acolo unde peisajul incantator + manele + altele din familia lexicala a manelelor = not ~~love~~ pentru sufleţelul meu ~~diafan şi delicat~~ în căutarea personalităţii.

Dar problema e că acum, când am ajuns acasă şi pot să-mi adun mintea în sfârşit, a dat o prinţesă de răceală/insolaţie/altceva peste mine. La început m-a luat tare, cu o noapte de-aia neagră în care vorbeam în somn. M-a lăsat apoi numai cu nişte sechele de oboseală ca apoi, toată noaptea asta, îmi face cadou un bolovan în loc de creier. Sau mă rog, nu neaparat în loc. Să zicem agăţat de creier. Auci ! N-am mai simţit niciodată aşa ceva. Rrrrrrrromantic...

la o ceasca de ceai

2009-07-06T20:43:00.005+03:00

Mi s-a facut dor de o ceasca de ceai.
Mi s-a facut dor de aroma ce ascunde atatea povesti...
Cine spunea ca o ceasca de ceai este ca un voiaj in alte tari. Eu cand beau ceai nu calatoresc prea departe de camera cu enciclopedii si lampi in forma de clopote. Acolo ma pitesc pe un fotoliu si-mi las micile celule cenusii si genele sa se legene pe muzica de jazz.
Vreau, printre alte scopuri in viata, sa invat sa fac ceai delicios. Vreau sa aiba aroma de scortisoara, de vanilie, de cocos, cocktail, si alte ierburi.
Vreau sa se stranga toti copiii de pe ulita intr-o sufragerie calda si sa le pregatesc ceaiul potrivit personalitatii lor. Unora sa-l indulcesc cu miere, altora cu zambete. Si fiecare sa se opreasca sa savureze cescuta de ceai si sa surada bland. Atunci toti vor fi printi si aristrocrati plini de blandete, ce servesc ceaiul in compania doamnelor si domnisoarelor cu zulufi.

aaaaaaaaaaaa. cum se zice:
m-am intooooooooooooorssssssss !
si vai cat am indurat :))

Concurs: Ce nume sa-mi aleg ?

2009-07-06T20:23:00.004+03:00

Bună dragii mei!
Am nevoie de ajutor. Dupa cum stiti, ma voi muta pe [nume].com, adica domeniu gratuit, hosting, cum ii zice. Doar ca am o MAAAAAAAAAREEEE problema: Nu stiu ce nume sa aleg !

- mademoisellealle.com ma gandesc ca e prea lung, si mademoiselle e greu de scris [:)]
- alexandraoancea.com e prea narcisist, nu mi-ar placea sa intru pe un site ce poarta numele meu asa rigid
- allestrawberry e prea lung, iar strawberry nici eu nu-l scriu tot timpul corect...

Asa ca ma puteti ajutaaaa foarte tare folosindu-va putina creativitate.

Ah! Si sa nu uit...

Dau si un premiu pentru cel care-mi va recomanda un nume ce-mi va placea cel mai mult: un banner la mine pe blog timp de 1 luna sau un review al blogului (adica ce cred eu despre blogul lui... putina reclama).
--- ca :D daca e cu rasplata poate va functioneaza mai bine micile celule cenusii

Poate va ajuta:
♥ imi plac fructele. Pot sa fie ceva si gen www.ciresica.com (dar asta nu-mi prea place).
♥ Nu conteaza daca e inclus alle, alexandra.
♥ Important e sa-mi placa, sa sune bine, sa fie usor de retinut, de scris... Ati prins voi ideea. :)

Durată: nelimitată, până când găsesc un nume care să mă dea gata.

casa cu motani şi căpşuni

2009-07-06T17:43:00.010+03:00

Aş vreau să am o casă mare, atât de mare încât să pot valsa fără să mă lovesc de pereţii albi. Pe balcon voi avea lămâi, iar în faţă marea, ce-mi va orchestra simfonia serii. În spate voi avea o grădină mică în care voi creşte roşii şi castraveţi din aceeaşi plantă, sfeclă şi nuci, iar porumbul va fi mereu înflorit ca să mâncăm porumb fiert în timp ce stăm şi privim stelele. La ferestre îmi va zâmbi o floarea soarelui puţin mai îndrăzneaţă, ce ţine de mână margarete şi flori de camp.

Gardul viu va ajunge până la felinare, iar când sunt tristă, salciile îşi vor arunca braţele lungi ca o patură deasupra mea. În spate de tot vor fi strawberry fields, iar toată casa va fi înconjurată de tei şi cireşi care nu fac cireşe, decât flori ce nu mor decât la sfârşitul lui septembrie. Motani tigraţi şi pisoi cu pete de lapte pe botic se vor lupta prin iarbă dar nu se vor răni, iar în fiecare dimineaţă un pisic pufos va anunţa degrabă cocoşul cel falnic că e ora nouă şi şapte minute, iar el va mai trage un somnic de şase minute şi apoi, după ce se va deştepta, va cânta un cucu-rigu asemeni cântecelor de la castelele cu printi si printese.

Casa mea nu va avea pereţi, va avea doar ferestre pe care voi privi cu ochii mari, deschişi, minunându-mă cu lejeritate de atâta sublim ce se piteşte sub câteva raze de soare leneş.
Casa mea va mirosi a tei, a frezii şi a plicuri de ceai, a voiaje depărtate, a vise epuizate, a romanţe dulci, romane vechi şi seri de vară.

Aş vrea...

IN CONSTRUCTII

2009-07-05T15:57:00.014+03:00

1. stiu ca e tare harababura pe aici. am rezolvat si problema cu comentariile, asa ca acum e free la ele.
2. ma aflu printre castigatorii concursului organizat de blog18.ro, cel cu domeniul free pentru un an (ca dup'aia trebuie sa platesc - shmecherie). asa ca peste catva timp o sa ne intalnim la ____.com. ma mai gandesc inca in privinta numelui...propuneri ?
3. scuzati dezordinea de aici ! :)

picuri si mici reverii

2009-07-01T14:54:00.008+03:00

In lumea perfecta...
Raiul incolteste in noi in fiecare sambata si duminica seara, si continua pana in zori-de-zi.
Norii sunt din vata de zahar alba, si valseaza gratie zefirului ce aduce miros de tei. Gardurile vii ajung pana la felinarele a caror vapaie abia lumineaza altceva inafara de chipurile noastre. Deobicei e seara, dar pe strazi sunt lampi ce nu te dirijeaza, doar iti limpezesc bulinele de pe buburuzele ce urca pe zidul verde. Oamenii nu sunt incrancenati, eventual doar cand razele soarelui isi propun sa topeasca pinguinul din ochii lor. Ei merg fara sa se uite inainte sau inapoi.
In maini au doar plicuri de ceai, de diverse arome, si flori de camp, pe care si le daruiesc unul altuia. Unii au motani pufosi pe care de abia ii pot tine in brate, vrabii agatate pe umar, fluturi si licurici in loc de cercei, sau chiar pisoi mici incalciti in par, carora nu poti sa le vezi decat ochii mari si simpatici.
Si e atat de bine sa fii prins de magia contemplarii, incat de dragul ei, o aduci si in lumea reala.

până acum...

2009-06-30T11:33:00.002+03:00

Picuri reci de ploaie. Nori de plumb. Vânt ce risipeşte vara...
Dar în mine nu mai plouă. O umbrelă albastră mă adăposteşte de-un bulgăre de soare topit...
Acum un miez de lână caldă îmi inundă camera, iar tu, şi ei, şi voi, vă reflectaţi în balta senină şi surîdeţi. Iar eu vă văd prieteni
... şi a venit iulie !
... şi va veni şi vara...

părul... PĂRUL !

2009-06-29T19:52:00.015+03:00

Coroană ce-ţi îmbogăţeşte capul... fire de păr mângâindu-ţi spatele şi umerii, într-un surâs al soarelui ce-şi împleteşte razele cu... STOP!

Ceea ce voiam să zic este că am un fel de cult al părului. Ceva de genul... "arată-mi ce păr ai ca să-ţi spun cine eşti". Plus că la asta se mai adaugă şi felul în care-l îngrijeşti, în care e prins, alea alea - chestii ce mă fac să te judec aspru, la sânge. Hai să nu hiperbolez, dar sunt pe-aproape.

Părul e un prilej de metamorfoză. Nu pot să zic că de mâine sunt Super Man/Girl dacă n-am părul curat, tăiat, niu heir staiăl. Nu se poate. Prima oară schimbarea vine din suflet, dar sufletul şi podoaba capilară sunt aproape complementare (da, iar hiperbolez: obsesie !). Nu vă mai împărtăşesc criteriile selecte şi preferinţele-mi fine privind subiectul, că vă plictisesc, şi şi-aşa părul meu nu se supune nici unei legi a fizicii, logicii sau bunei cuviinţe. Nici măcar legilor mele.

Aşa...
şi cum ziceam: m-am tuns. Serios. De mulţi ani nu l-am mai avut aşa de scurt. Mai greu e să mă obişnuiesc cu el... ştii tu, când îţi vezi faţa în oglindă... te strâmbi... închizi un ochi... apoi pe celălalt... te mai uiţi o dată să te asiguri că ai văzut bine

- Deci...
dacă mâine nu-ţi răspund la telefon, sau vorbesc prea frumos sau respectuos cu tine, zâmbesc prea des sau din contră, mă încrunt... ştii care e motivul ! ...the precious hair

Vroiam să mai zic ceva foarte important, da' tocmai îmi prindeam părul în coadă şi am uitat .

dilema

2009-06-27T00:43:00.005+03:00

well.
ma intreb cand voi cunoaste oameni care sa nu-si cosmetizeze chipul si mesajele, ca sa para draguti si ca le-ar pasa de tine.
adica...
oameni care sa fie ei insisi. naturali.

adică d'ăia cărora să le pese de tine.. d'ăia care întreabă 'ce faci' chiar şi fugitiv, pentru că le pasă. nu te ignoră că n-au chef să pună cât mai multe epitete şi grafice şi steluţe.
oameni de aceia care te copleşesc prin iubirea lor, nu prin forma trendy şi admirabilă în care încearcă să o transfigureze şi cosmetizeze.

RIP Michael Jackson

2009-06-26T09:27:00.010+03:00

Pe Michael îl 'ştiam' de mică. Oricine îl ştia. Era universal.

De ce ? Pentru ca a fost uimitor. Cel mai bun, poate.
Şi... ieri îi ascultam o melodie. Ştiam că urmau concertele lui, şi mă uimeam că "wow. omul ăsta e incredibil. de atâţia ani... nu a renunţat".
Mai auzisem la radio că avea cancer de piele. Unii îl făceau monstru că s-a "transformat" din negru în alb. A avut motivele lui... Şi a fost unic. Şi a făcut asta cu riscul de a-şi scurta viaţa, de a-şi zădărnici sănătatea. Dar a făcut spectacol.
A fost rege.
Rege într-o lume haină, a pop-ului, într-o industrie brutală şi agresivă a muzicii.
Intr-o lume in care intimitatea ii era violata...
El a revolutionat muzica.
Nu va mai fi nimeni ca el. A devenit o stea, pe un cer aglomerat, însă o stea ce va complexa pe celălalte prin strălucirea ei...
Şi tot nu pot să cred.
Ieri... ieri era în viaţă.
Dar azi e în ceruri.
Azi toată lumea îşi va aminti cine a fost, toţi îl vor ridica în slavă, îi vor aduce elogii, omagii. Dar nu e cam târziu ?

Ce... ciudată e viaţa... şi cum să nu merite să ai grijă de ea ?!

Despre aprecieri

2009-06-25T18:55:00.006+03:00

Daca intrebi un om ce-si doreste, vei primi acelasi raspuns tipic: sanatate, hrana, locuinta, haine... Aproape nimeni nu va marturisi ceea ce ne caracterizeaza pe toti: setea de importanta. Fara ea n-ar mai fi existat civilizatia, progresul.
Toti vrem sa fim importanti, apreciati, sa ni se recunoasca meritele. Dorinta aceasta poate fi satisfacuta, partial, cu complimente si aprecieri.
Iar cel care le ofera - ei bine - sunt sigura ca are multa blandete si fericire in suflet...
Cum spunea citatul "Apreciati cu insufletire, laudati din belsug" dar si "fiti drepti si sinceri in aprecieri".
Chalr Schval a formulat el insusi secretul succesului - in cuvinte ce ar trebui salvate peste timp, care ar trebui memorate de copiii ce-si irosesc vremea invatand conjugarea verbelor la latina sau cantitatile de ploaie ce cad anual in Brazilia. Pe scurt, el spunea ca: unicul mijloc de a descoperi ce e mai bun in oameni este prin aprecieri si incurajari.
Veti spune "Huo ! Linguseala! Periere! Asta incurajeaza: ipocrizia. Nu functioneaza la oameni inteligenti".
Nu! nu, nu, nu ! Diferenta intre apreciere si linguseala este aceea ca prima vine din suflet, e altruista, iar a doua e falsa, vine din varful buzelor. Poate ca uneori linguseala are urmari ce mangaie orgoliul si ne arunca o prima impresie favorabila. Dar e dezgustatoare, si o poate face oricine.
Generalul Obregen spunea "Nu-ti fie frica de dusmanii care ataca. Pazeste-te de prietenii ce te lingusesc", iar Ralph Emerson ne indemna sa nu spunem niciodata altceva decat ceea ce simtim cu adevarat. Poate de aceea aprecierea sincera e atat de rara, si deosebita.
Ea poate schimba chiar vietile, radical.
Iata un exemplu:
O profesoara din Detroit l-a rugat, cu multi ani in urma, pe un baietel, Stevie Morris, sa o ajute sa gaseasca un soarece ratacit in clasa. Stevie era orb, dar se nascuse cu un auz formidabil. Profesoara a apreciat darul cu care baietelul a fost inzestrat. Ani de zile dupa aceea, baietelul, devenit Stevie Wonder, a declarat ca acel act de apreciere a marcat pentru el inceputul unei noi vieti.
"Apreciati cu insufletire, laudati din belsug" !

inspirational: cartea "secretele succesului" - dale carnegie

in final, un filmulet foarte dragut. merita ! :)

citeste-ma ! / poll

2009-06-24T18:50:00.002+03:00

Multe bloguri - Putin timp.
Intri pe un blog. Prima postare care-ti apare te va convinge daca merita sa citesti in continuare sau sa abandonezi blogul. Insa, inainte de a citi, ceva te face sa te mai gandesti daca sa te apuci sa citesti ori nu: marimea textului.

Astfel,

casino online Web polls

influenţa blogului în viaţa mea

2009-06-21T20:20:00.006+03:00

Salut. Sunt blogul mademoisellei Allé [neaparat cu accent]. Ea m-a rugat să o ajut să câştige un domeniu de găzduire, la un concurs de pe un site pentru ăştia ce au sub optîşpe ani (blog18 + gazduire-blog). Că cică dacă aş scăpa de codiţa blogspot.com, aş atrage mai multă lume, şi m-ar găsi oamenii mai uşor. Am încercat să o contrazic, dar degeaba, că ea mi-a spus că vrea să scrie un articol despre, cică, cum o influenţez eu în viaţă.

Atunci mi s-a urcat puţin la cap. Dacă am ajuns să am o influenţă, mă pot considera super-mega-trăznet-giganto-giga-mili-deca-kilo-foarte-tare. Adevărul e că sunt orgolios, câteodată. Ca mărturie, articolele prin care critic cu vehemenţă, sau alea în care-mi expun, hotărât, ideile despre viaţă şi oameni. Allé e o fire schimbătoare, zice ea, ca dovadă că uneori scriu despre fericire, oameni speciali, voinţă, forţă, alteori sunt desolé, şi îmi reprim tristeţea într-o simfonie tacită a ploii.

Allé mă iubeşte. Şi eu pe ea...deşi, mi-a dat o dată de înţeles, subtil, că dacă nu m-ar citi nimeni, şi nu m-ar comenta, aş fi nul. Ea ţine mult la cititorii mei, ca de exemplu, ştie că de la începuturile mele, pe când aveam dubii dacă să-mi mai continui existenţa sau nu, fluture m-a îndemnat să continui. Apoi au urmat momentele emotionante: cand am primit primul e-mail de 'keep up the good work'. Am roşit! Ori când mi-a dat orădeanul RT la un articol, mi-au tremurat genunchii.

Allé nu vrea să-i uit pe prietenii ce mi-au fost alături de la început: Unguru, Simplu. Câteodată zâmbeşte când realizează că prin intermediul meu a cunoscut nişte oameni extraordinari. Chiar sunt gelos când stă mult timp pe alte bloguri, şi citeşte articolele lui iren, copila blonda, andrei roşca, sau cine ştie ce-i pică în link. Totuşi, o licărire în adâncurie html-urilor mele am, când o văd cum suspină după nişte blog-meetinguri, şi când văd că vrea să fie mai bună şi tot mai bună. Amândoi ne simţim orgoliul înflorind când zărim la avatarele ăstora de pe messenger fotografii ce le am postate la diverse articole (ah! Allé stă câte treizeci de minute, uneori, să-mi selecteze fotografia potrivită).

Allé mi-a declarat într-o zi că, de când are blogul, şi citeşte alţi bloggeri, se simte mai împlinită, şi prin simplul fapt că prin mine îşi cântă bucuriile, aspiraţiile, filozofiile, frustrările, tristeţea. Ea mi-a spus că ar vrea să ajung, când cresc mai mare, ca şi blogul lui adrian ciubotaru ori adrian soare. Sau ca ceva ce înseninează zilele, motivează, face oamenii să se simtă mai bine, să se găsească, să aibă speranţă, fericire, bla bla.

Deci asta voia Allé de la început cu mine: să fiu un fel de rază de soare a blogosferei.
Offf... dificilă misiune am !

nota:
cică mă dau afară din concurs dacă nu zic ceva de gazduire-blog.ro. spun doar că sună atractiv pentru ăştia ce vor să scape de codiţe.

pupici, la revedere!

Encore rêver

2009-06-21T14:57:00.004+03:00

J’ai envie de voyages
Dans des lieux de mystère
Vers d’autres paysages
Il en est tant sur terre

p.s.: traducători, careva ?

VREI. Poti ?

2009-06-19T13:36:00.007+03:00

Nimic nu mă înfricoşează mai tare ca neputinţa. Starea aceea de 'nu pot'. Cineva mi-a spus că oamenii ajung la o vârstă la care au copii, trebuie să facă de mâncare, să aibă grijă de soţ, serviciu, şi... nu mai poţi face tot ce vrei.

Mi-a picat ca ceva greu în cap, mai ales că eu sunt o susţinătoare foarte îndârjită a motto-ului: dacă vrei, poţi muta munţii din loc (nu îmi spuneţi că "dacă eşti deştept îi laşi acolo" că mă refer la faptul că, dacă vrei, poţi face orice).

Nu înţeleg neputinţa, înafară de cazurile mărunte în care îmi simt corpul întemniţat în indolenţă, şi muşchii încleştaţi într-un fel de tristeţe apărută din lipsa unui răspuns (deşi mai dureroasă este lipsa de întrebări), din lipsa unei motivări, din absenţa dorinţei.

Da, mă înfricoşează şi lipsa motivării. Nu îmi pot închipui o viaţă fără un imbold, fără o sclipire ce ţinteşte spre ceva anume, dar nu în sensul perfecţiunii, ci în sensul lui sublim. Imperfectiunea mi se pare mult mai atragatoare.

Nu cred că există neputinţă adevărată, veşnică. Sau, că dacă ea există, cu sigurnaţă poate fi zădărnicită.

Cred că viaţa necesită perseverenţă. Continuă. De aceea unii ajung undeva, sus, iar alţii se lasă doborâţi de dulcea neputinţă, atât de ademenitoare şi seducătoare...

Atunci se ajunge la întrebarea aceea sâcâitoare: Vrei. Dar poţi?

Alle zice: Evident. Dacă îţi doreşti cu adevărat.

de ce blogosfera e ceva minunat

2009-06-17T16:09:00.009+03:00

Pentru că indiferent de vreme, probleme, breaking news şi crize financiare, cineva se va găsi să zică o poantă, o lecţie de viaţă, şi să însenineze ziua.
Pentru că oameni care au făcut ceva în viaţă, care au luptat pentru a ajunge unde sunt, îţi pot împărtăşi din tainele lor şi îţi oferă sfaturi, gratuit. Cred că nici ei nu-şi dau seama de altruismul de care dau dovadă.

Pentru că dacă vreau să am o stare asemeni unei seri de primăvară, cineva se va găsi să scrie despre fericire, reverii, miresme şi filozofii.

Pentru că dacă vreau să aflu picanterii, chicoteli, nu trebuie decît să ajung pe blogul potrivit, nu să dau bani pe reviste şi ziare de toată jena şi tot jegul.

Pentru că dacă vreau să-mi dau seama pe ce lume trăiesc, pot citi. La doar câteva clickuri distanţă. Mărturii, revelaţii: necosmetizate, neartificiale.

Pentru că dacă sunt nervoasă, pot să citesc revărsări ale nervilor, atât de ingenios scrise.

Pentru că pot să aflu mai multe opinii, pro, contra, neutre, până să mi-o formez pe a mea.

Pentru că de cocalari şi idei cretine pot scăpa la un simplu "esc".

Pentru că sunt nişte oameni extraordinari care, sub masca nick-ului şi a unui url, trudesc, se informeaza continuu. Unii n-au nicio răsplată materială. Fac asta din pură plăcere. Şi ar merita atâtea elogii numai pentru entuziasmul lor creator, creativitate şi avânt !

mic articol despre fericire

2009-06-17T10:33:00.002+03:00

Alle se întrebă într-o zi: Cum stă treaba cu fericirea? La şcoală nu se învaţă cum să o obţină, deşi auzise că este un lucru primordial în viaţă . Auzise, deasemenea, că se pare că numărul de carduri ori media la şcoală nu sunt prea de folos fericirii. Iar vila cu piscină, bmw-ul şi excursiile în străinătate, cică nu sunt garanţii ei. Pentru unii, fericirea era un subiect tabu, la care imediat se încruntau. Altora li se părea o fluşturare a vântului, ceva simplu, veşnic. Simţise, totodată, că atunci când e fericită, poate iubi pe toată lumea. Complicat subiect !
Întâlnise atâţia oameni blocaţi într-un loc, într-o tristeţe melodramatică, poticniţi. Şi puteau rămâne acolo mult timp. Aveau nevoie doar de un acel ceva să-i motiveze, să-i scoată din starea aceea. Acel ceva fie mai consitent, fie ceva ce venea o dată cu adierea vântului. Dar, în blocajul acela al lor, conturat şi de rutină, orizontul era pur şi simplu mărginit de aceleaşi obiceiuri triste, repetate, fără nimic strălucitor. Alle se întristă la acest gând, dar ştia că existau tristeţi complementare fericirii, că bucuria conţine şi plâns, şi râs, şi zâmbet, şi de toate.
Alle îi compătimea pe cei poticniţi în pasivitate. Ea credea că noi suntem singurii ce ne putem face fericiţi. Cum noi suntem stăpânii vieţilor noastre, ea spunea că noi ne putem asigura că avem ce ne trebuie, că suntem mulţumiţi, bucuroşi. Un lucru era clar: nimic nu pică din cer. Nici casa, nici maşina, nici fericirea. La fel cum pentru chestiile materiale trebuie să munceşti, trebuie să lupţi şi pentru fericire.
Ştia că, uneori, chiar ea e vinovată pentru că e nefericită. Apoi, îşi aduna toate forţele, şi, precum phoenixul renăscut din cenuşă, florilor ce renasc din seva proprie, şi alte asemenea metafore, lupta să fie fericită. Uneori avea metode diverse, dar, chiar dacă nu ajungea la scopul suprem de beatitudine, era fericită.

Pentru că voia asta.

dilema de la doişpe noaptea: despre ipocrizie

2009-06-15T21:19:00.011+03:00

E bine să fii ipocrit ? E bine să zici ce nu crezi, ce nu simţi, ca să primeşti mai apoi meritul de a fi considerat ...drăguţ, bun ?
Desigur, există excepţii: dacă cineva te întreabă nişte lucruri ce strict îl pot răni, sau chestiuni ce-l pot face să se simtă prost. Să fim serioşi: nimănui nu-i plac ăia extrem de sinceri ce-ţi zic în faţă chestii ce te fac să te simţi penibil. În fine, despre critici am mai vorbit aici.
Mă refer la cazul în care cineva sare pe o persoană şi îi aduce nişte complimente, ca atunci când persoana respectivă dispare din arie, să îl jignească. Adică dacă i-ai zis că "ce mişto îţi stă cu chestia asta", după ce pleacă să zici "îi stă ca ***[completaţi voi aici]". Sau la cazul în care te doare în... cot de o persoană, dar ca să te placă şi să primeşti complimente, îi adresezi mesaje admirative.
Şi chestia asta are două tăişuri (nu ştiu cum mi le aleg)
Dar eu mă gândesc: cum e bine ?
i-am intrebat prin twitter şi pe andrei rosca , ines , doipedoi ,
astfel că mi-am satisfăcut dilema... pentru câteva ore...

Book list - (Summer) 2009

2009-06-14T23:34:00.020+03:00

~~77. 77~~ Aproape 100 de titluri, de opere. de la cititori, de la voi. Vă mulţumesc mult de tot ! Sper să citesc toate cărţile vara asta/până la sfârşitul anului. Iată ce mi-aţi recomandat, în ordine aleatorie.

1. Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul
2. Nikos Kazantzakis - Hristos Rastignit a 2-a oara
3. Bulgakov - Maestrul si Margareta
4. Marc Levy si Nickolas Sparks
5. John Fowles "Magicianul"
6. Marin Preda- Cel mai iubit dintre Pamanteni
7. Eliade- Noaptea de Sanziene
8. Sven Hassel - Legiunea Blestemaţilor
9. Sven Hassel - Blindatele morţii
10. Mircea Cărtărescu - Pururi tânăr, Înfăşurat în Pixeli
~~11. Agatha Christie - Ucigaşul ABC~~
12. Joey Goebel - Torturaţi-l pe artist
13. Jubert Selby jr - Recviem pentru un Vis
14. Martin Page - Despre Ploaie -
15. Cervantes - Don Quijote;
16. Gogol - Taras Bulba
17. Martin Page- M-am hotarat sa devin prost
18. Mircea Cărtărescu - De ce iubim femeile
19. Javier Garcia Sanchez - Contesa Dracula
20. Kate Mosse - Labirintul
21. Kate Mosse - Sepulcrul
22. Ionel Teodoreanu - Lorelei
23. Ionel Teodoreanu - La Medeleni: 3 volume
24. Florence Barclay - Mataniile
25. Vladimir Nabokov - Lolita
26. Mesagerul - Hartley;
27. Domnisoara Christina - Eliade, Sarpele,28 Romanul adolescentului miop si La tiganci;
28. Colectionarul de istorie - Elizabeth Kostova;
29. George Calinescu - Ehigma Otiliei;
30. Jenny Acterian - Jurnalul unei fete greu de multumit
31. Demonul albastru - Martha Bibescu;
32. Jane Austen -

~~Sense and Sensibility (1811)~~
~~33. Pride and Prejudice (1813)~~
34. Mansfield Park (1814)
35. Emma (1815)
36. Northanger Abbey (1817)
37. Persuasion (1817)

38. ~~Kira-Kira - Cynthia Kadohata~~
39. Fratii Karamazov - Dostoievski
40. ~~J.D. SALINGER - De veghe in lanul de secara~~
41. Memoriile unei Gheise - A. Golden
42. Fight Club - Chuck Palahniuk.
43. Naked Lunch de William S. Burroughs
44. Hitchhiker - Guide to the Galaxy
45. soni de andrei ruse
46. ~~Simone de Beauvoir-Toti~~ oamenii sunt muritori
47. Mircea Eliade-Huliganii
48. Simone de Beauvoir-Amintirile unei fete cuminti
49. Alain Fournier-Cararea pieduta
50. Emil Cioran-Pe culmile disperarii
51. Casanova-Memorii
52. C. Manolache-Scanteietoarea viata a Iuliei Hasdeu
53. George Calinescu - Cartea nuntii
54. Ionel Teodorean - Bal mascat
55. Accidentul - Mihail Sebastian
56. Stephen King - The Shining
57. Alexandre Dumas - Laleaua Neagra
58. Delirul - Marin Preda
59. Sa nu ma parasesti - Kazuo Ishiguro
60. Parfumul - Patrick Suskind
61. Adio, arme - Hemingway
67. Madame Bovary - Flaubert
68. Invitatie la vals - Mihail Drumes
69. Dan Brown - ...
70. Dostoievski - Idiotul
71. Tolstoi - Razboi si Pace
72. Tolstoi - Ana Karernnina
73. Anne Rice
74. Stephen King
75. Stephenie Mayer - Amurg
76. Eclipsa
77. Lună nouă
update:
78. Aventurile lui Tom Sawyer
79. Mineko Iwasaki - Adevarata viata de gheisa
80. Stendhal - Rosu si Negru
81. Stendhal - Manastirea din Parma
82. Seria Dark hunter
83. Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey
84. Gabriel Garcia Marquez - Un veac de singuratate
85. Paulo Coelho - La raul piedra am sezut si am plans
~~86.~~ Dusă cu capu' - Mathilde Monaque
~~87. Cişmigiu et Comp. - Grigore Bajenaru~~
88. Magie - Angie Sage
89. Zborul - Angie Sage
90.Leacuri - Angie Sage
91. Expeditia - Angie Sage
92. Fiica lui Montezum - H. Rider Haggard
93. Alexei Tolstoi - Calvarul
94. Adolf Hitler - Mein Kampf

special thanks to:

Dia Ungureanu, Geeky, Robintel, laura, Vania, dragos, Iulia, tudor mateescu, adrianboholtan, Rien Spécial, Cristi, kătă, Lucian din Timisoara, xayide, Unguru, ailesdeplomb, Stefi

cărţi (ajutor)

2009-06-13T11:12:00.011+03:00

Dragilor, spuneţi-mi nişte de titluri de cărţi care merită citite: favoritele voastre, care v-au impresionat, care v-au bucurat zilele, v-au făcut o revelaţie, capodopere, şi aşa mai departe.
Vreau să-mi fac o listă cu cărţi interesante de citit pe vara asta.
Vă mulţumesc mult de tot dacă faceţi asta pentru mine. :)

şi totuşi...

2009-06-12T23:58:00.008+03:00

în articolul trecut îmi făceam un mic exerciţiu stresant, cu multe întrebări, "nu"-uri şi "de ce"-uri, de căutare.
that's not meeeeeee !

În schimb,

Dont worry about a thing,
cause every little thing gonna be all right.
Singin: dont worry about a thing,
cause every little thing gonna be all right!

BOB MARLEY - THREE LITTLE BIRDS

oficial, libertate !

(no title)

2009-06-12T22:34:00.013+03:00

Articol şters din cauza... că aşa am vrut eu.
Ramane doar fotografia superba facuta de Angi.

construcţii pe aici

2009-06-12T21:38:00.002+03:00

Complicat. Renovez partea din dreapta a blogului. De aceea a şi rămas doar un blogroll mic, până voi avea timp să-l actualizez.

Toate cele bune !

turismul în românia

2009-06-10T19:02:00.027+03:00

O să fiu critică, ca şi când le-aş ştii pe toate. Părere de expert, ce ştiţi voi.
Totuşi, un vag simţ al esteticului am !
+ acesta este primul articol al meu care se vrea a fi serios, business, de divertisment, actual.
La un search pe Google, site-urile ce prezintă România se arată astfel:

Eminescu, poetul naţional nu apare. Nadia e ultima scrisă. Dar nu pot să-mi dau seama care-i logica ordinii. După nume, alfabetic - nu. După data naşterii - nu. După domeniul de activitate - nu. Celebrul nostru Dracula nu este menţionat nici unde.

bine, acum să fac şi eu pe deşteapta: totuşiiiiiiiii, aia e cartea noastăr de vizităăă... n-ar fi fost mai respectuos, interesant, atrăgător, să fie scrişi mai mult de 9 oameni de renume din România ??
Ah...
"Romanians are by nature fun loving, warm, hospitable, playful, with an innate sense of humor."
Adică asta suntem noi: iubim distracţia, avem haz şi suntem jucăuşi.

site-ul ăsta are reclame ... adsense ???
tristttttttt !

nu zău ! sigur o să deschid pluginul ăla. site-ul arată chiar atractiv... mă rog, dacă am fi fost cu 10 ani în urmă... poate.

Super până acum !

hai să ne relaxăm ochii cu nişte imagini din frumoasa, super-bine promovata Românie...
google.com ne afişează chiar pe prima pagină imagini încărcate cu bogăţia istorică a patriei:

eu zic să mai căutăm... românia, simplu. trecem de drapel, şi ajungem la a 3-a pagină. aici ne sunt prezentate mirificile peisaje ce cred că au inspirat cei mai iluştrii pictori. not !

cred că de aceea turismul e în floare. să fim serioşi - Internetul nu trebuie neglijat. Googlelul nici atât. Mai ales în 2009.

p.s.: cred că după postul ăsta o să mă angajeze Elena Udrea

p.s.2: nu m-am luat de România. Imaginile acelea nu ne sunt caracteristice. Am remarcat doar felul în care este promovată patria pe Internet.

UPDATE:
îmi place clipul de promovare :

via adrian georgescu

defapt, care e vina lui vuitton ?

2009-06-10T17:53:00.006+03:00

În ziare, la tv, chiar şi în pălăvrăgelilor madamelor, când dai de "Vuitton" sau "D&G", te prinzi care e contextul: e vorba, desigur, de pitzipoancele ce dau n mii de euro (din banii lor sau ai altora) pe genţi de firmă, pantof şi rochii. La fel e şi cu Gucci ori Prada.
Şi atunci madamele schiţează o expresie de dispreţ, revoltate pe frivolitatea fetelor ce poartă vuittoane.
Brand-urile acestea au devenit sinonime cu fiţele, cocalarismul, pitzipoancele.

şi totuşi...

Adrian Boholţan a remarcat că imaginea acestor firme este pătată de unii oameni prin modul lor de a obţine banii şi prin incultura lor.
defapt...
vorbim despre industria modei, despre designeri, despre muncă şi oameni care s-au remarcat şi după trecerea anilor, despre case de modă celebre, uimitoare prin creativitatea şi frumuseţea creaţiilor lor.
accentuez: muncă.

Mie personal...

mi se pare destul de nedreaptă generalizarea şi mânjirea asta.

Şi nu-mi plac verdictele.
E drept că există pitzi care-şi iau vuitton ca să meargă-n bamboo să fie miştoace.
Deasemenea, e drept că pare o cruzime să dai n mii de euro pe aşa ceva.

Dar totuşi...

una e persoana, alta e... brand-ul.
Căci e vorba de modă... de muncă, creativitate, artă.
Eu zic că hai să analizăm de două ori.

Şi să spunem nu kitschului.

Chestia asta are două tăişuri, aşa că e cam greu să-mi dau seama de partea cui să fiu. Totuşi, vreau să accentuez bariera între ce e kitschos şi ce e... true.

my blog is hot

2009-06-08T20:32:00.011+03:00

hahah; e funny să vezi la avatarele ăstora din şcoală imagini ce le-am avut postate pe blog, câteodată şi citate.
satisfacţieee ! mulţumesc, mulţumesc !
apropo, cred că e o substanţă dubioasă în aer, sau am băut ceva straniu, de am cele mai drăguţe şi colorate zile ?!

3 citate

2009-06-08T02:11:00.005+03:00

Am revenit la obiceiul meu de a posta 3 citate. Săptămâna asta vorbim despre... artă.

Arta este minciuna care ne ajută să vedem adevărul. Pablo Picasso

Arta este marea biserică nedogmatizată. J. Kennedy

What art offers is space - a certain breathing room for the spirit. John Updike

ce cred eu despre hiturile actuale

2009-06-06T20:25:00.008+03:00

Părerea mea este foarte profesionistă. în ghilimele.
ascult radio, mă uit la mtv românia, mtv uk, vh1, music channel, etc. Şi mai ascult şi alte radiouri, de afară. dar prefer să comentez despre hit-urile noastre.

Buuuuun:

1. PUYA feat. GEORGE HORA : Undeva-n Balkani

recunosc, melodia sună calumia, o am şi eu în telefon. toată lumea o are. o auzi peste tot. dar... nimeni nu ştie versurile. sunt adevărate, cum zic real rapperii, dar versurile astea, Americanii merg tare cu masinile
Ne lovesc cantaretii si cantaretele
Spirit latin, iubim cu mare foc
Tradati in Dragoste e regizat cu noi nu-i loc,

de exemplu, sunt slăbuţe.
e genul acela de melodie care apare o dată la nu ştiu cât timp, toţi se simt filozofi că "bă ce dreptate are ăla. aşa e, aşa e".

2. ANDREEA BANICA : Le li ra
noi am rămas la onomatopee.

3. Costi Ioniţă, Bumpy & Andrea - Tyalee
începutul cred că l-am mai auzi la încă cinzeci de melodii. străgătul ăla de junglă. + move your body. desigur !
refrenul e ca şi pt melodiile alea de copii mici, care dacă nu repetau de cincisute de ori acelaşi cuvânt, "ale ale ale" nu ţineau minte. costi ioniţă nu a renunţat la ochelarii ăia d&g. defapt, înafară de tipa aia blondă ce se zbănţuie, toţi au ochelari de soare. poate le era frică să nu-şi usuce irisul, pupila, că era soare tare în studio.

4. Deepside Deejays - Beautiful Days
deci pun pariu că pe ăsta-l ţinea cineva de coardele...vocale, sau se abţinea să nu râdă, la început. Plus că numai când mă uit la videoclip nu-mi mai vine să mănânc. Când vor exista videoclipuri cu tipe frumoase, cu corp frumos, hai să zicem şi blonde, fără să se razeme de toţi pereţii şi să stea în 4 labe ?

5. DJ Layla - Single Lady (feat. Alissa)
când aud melodia asta simt cum mi se pune ceva în gât şi în stomac şi trebuie să scaaaaap neaparat.

bun.
mă plictiseam şi mă gândeam să fiu rea şi critică.

update: comentariul lui adrian îmi place foarte mult:

adrianboholtan spunea...: de la un timp cu toti am ajuns sa jucam intr-o piesa proasta de teatru, iar in acelasi timp excelam la capitolul ipocrizie. la inceput cand apare piesa (oricarea ar fi ea) nimeni nu zice nimic, toti fredoneaza. cand piesa ajunge sa fie super-difuzata atunci e momentul vociferarilor "mi-e greata daca mai aud respectiva melodie". automat degetul este indreptat spre posturile de radio si TV: "ce muzica ieftina se mai difuzeaza in ziua de azi". acele "muzici" se invart in playliste numai pentru ca respectivele sunt cerute, nimic mai mult. radio-ul si TV-ul incearca sa-si mentina ascultatorii/privitorii iar daca ei asta vor, asta li se ofera. am mai zis-o si in alte circumstante, o parte din responsabilitate o poarta si ascultatorul. multi se plang dar daca ar fi intrebati ce anume prefera in locul acestor piese, putini ar sti sa raspunda. muzica comerciala e raul necesar, insa poate fi "corectata" printr-o cultura muzicala mult mai vasta a ascultatorului.

Nu avem vreme...

2009-06-03T20:18:00.006+03:00

Am găsit pe blogul lui Adrian Ciubotaru un mic (doar la propriu) articol care m-a lăsat câteva minute cu gândurile suspendate în aer, ca în momentele acelea de reculegere, de respiro...

Cel mai frumos elogiu al lentorii...
"Aşteptăm să ne ajungă şi sufletele"...

Căci am impresia că totul este o grabă, că viaţa se rezumă la secunde accelerate până la un punct culminant care este savurat doar pentru câteva secunde, şi ele grăbite, ca apoi să ne continuăm maratonul vieţii...
Şi ne grăbim să trăim, iute, fugitiv... şi uităm să o facem.

Şi urmează întrebarea pe care a pus-o şi el: Ne grăbim pentru că timpul nu mai are răbdare sau timpul nu mai are răbdare tocmai pentru că ne grăbim?

Nu ştiu cum să mă explic, dar chiar m-a marcat chestia asta...

tehnologia + alle = varză

2009-06-02T20:29:00.006+03:00

mă aşez în faţa calculatorului. de fapt e laptop, dar nu fac eu prea mare diferenţă între chestiile astea. stau prost cu tehnologia. defapt, orice am avut - calculatoare, aparate foto, mp3, mp4, walkman, telefoane, lămpi, lanterne, etcetera etceterea - la o atentă mânuire plină de îndeletnicire a persoanei mele - s-a stricat.
poate de aia nici nu mă prea interesează ce înseamna asus html pqp jpg jtp ppch ppq rss rd RAM DDR3, MHz, GB.
bine, exceptând performaţa uriaşă că pe clasa a treia ştiam the basic tags html şi aveam un site pe piczo.
să zicem că nu stau chiar aşa de prost cu hîtîmîlî-urile astea, că ştiu unde să umblu ca să-mi modific nişte culori la enormitatea aia lungă de chestii pe chineză hâtâmâlistică.
da' când vine vorba de pascal sunt praf. aici creierul se scurcircuitează, circomvoluţiunile se topşesc şi nu-mi pot da seama logica la chestiile alea. bun. plus problema cu virgulele, că dacă nu le aranjez cum vrea dânsul (domnul turbo), iese rău. adică nu iese deloc.
dar ştiu să montez un calculator. adică s bag cablurile în spate la unitate şi mai apoi în priză. şi am şi instalat un windows, la laptopul ăsta. (probabil d'aia îmi tot dă eroare albastră de cinşpe minute aproape zilnic. pffff !)
buuuuun.
am scris postul ăsta ca să mă plâng că nu am ce scrie când defapt am un subiect foarte trendy. hîc ! zilele astea sunt drăguţe şi aiurite. ploioase. dar drăguţ de diferite.
pa !

copilaaaaaaaşi !

2009-06-01T09:36:00.005+03:00

la mulţi aniiiiii cu săăăănăăăătateeeee... să vă dea Domnuuuul tot ce doriiiiiiţi... zileeee seniiiiiine şi fericiiiiiire... laaaaa muuulţi aaaaaaaani. săăăă trăiiiţi. laaaa mulţi aaaaani. săăă trăiiiiţi...

cine să trăiascăăăă, cine să trăiascăăăă... laaaa, muuuulţi, aniiii ?

happy cupilutzi jour !

la mulţi ani şi mie :)

spune-mi ceva frumos

2009-05-31T10:00:00.001+03:00

v-aţi prins: la rubrica asta pun fotografii şi musique. dar vreau să aud şi chestii... frumoase.

sfârşit de an... (partea I)

2009-05-28T23:04:00.013+03:00

* Aproape a trecut clasa a 7-a.
Uneori cu paşi uşori, de balerină, alteori ca şi cu bocancii, apăsat.
* Şi habar n-am totuşi cum a trecut aşa repede. Cred că face parte din procesul ăla de care tot vorbesc adulţii... că cică timpul trece repede, şi cu cât înaintăm în viaţă, înaintează accelerat şi anii.
* Am descoperit, aproape zi de zi, schiţe prăfuite de oameni... le-am descoperit tablourile caracterului lor. Şi da, a trebuit să ajung, inevitabil, la concluzia că unii oameni sunt parşivi.
Alţii poate nu, dar sunt prea absorbiţi de sentimentul de superioritate, sau chiar inferioritate.
* Am făcut greşeli, chestii stupide, tâmpenii - as usually: me.
* Mi-am luat, aproape săptămânal, viaţa în mâini, am aruncat-o în balanţă şi am şlefuit-o imaginar. Şi, fiecare zi de luni, fiecare început de lună, de anotimp, de mai-ştiu-eu-ce, era un nou prilej de metamorfoză, de wannabe who I want.
* Am renunţat la skateri, la păr nepieptănat (bine... asta e o trăsătură mai aparte a părului meu, care oricât l-aş pieptăna tot cum vrea el stă).
* Am început să citesc...cum făceam când eram în clasele I-IV. Defapt, am râvnit după momentele acelea. Şi îmi doream să fiu ca... atunci.
* Mi-a plăcut cum sună domnişoară, mademoiselle, şi am încercat să mă creionez astfel încât să merit însuşirile astea.
* Am visat...

revoltaţilor...

2009-05-27T08:39:00.006+03:00

Dacă eşti atât de nervos şi pornit pe "nu" şi negaţiile tale existenţiale, cotidiene, sociale...
Dacă te uiţi în jur cu silă, cu egoism, invidie, spunându-ţi că "ăla o avut noroc, ăla o avut nu-ştiu-ce, ăla e lăudăros", că tot timpul ăla e mai prost, că defapt numai tu nu ştii şi nu înţelegi prin ce moduri parşive are succes...
Dacă faci faţa ta dezgustată caracteristică pentru că nimeni nu-ţi înţelege toanele şi aerele şi te enervezi pentru că le mai bagă şi în seamă în timp ce tu te lupţi straşnic cu monştrii şi drăcuşorii tăi....
Dacă nu te poţi concentra să faci ceva pentru că imediat îţi fuge gândul la ograda vecină...

Atunci, prietene...
nu-ţi voi produce o revelaţie, nu-ţi voi da un şut în fund. Tu trebuie să ţi-l dai.

Cred doar că ar fi bine să începi să-ţi trăieşti viaţa. Ta. Personală.

Şi cred că ar trebui să te opreşti... câteva secunde... şi să observi că viaţa ta poate fi... altfel.
Poate fi cum o vrei tu să fie.

fashion magazines şi kitschul

2009-05-25T20:40:00.005+03:00

Publicaţi postare

Când am vrut să citesc, pentru prima oară, o revistă d'asta... Elle, Glamour, Beau Monde... mi-au luat câteva săptămâni de sugerat, subtil, la mama, că ar fi fain să cumpere.
Hahaha. Adică... eu şi feişănu ? ştii tu... , supermodele, rochii, eleganţă, frumuseţe, stil... ?
hahahah. Te rog !

Asta a fost cu ceva timp în urmă.

Acum... lunar cumpăr câteva reviste d'astea. Şi da, nu înţeleg de ce alte fete de vârsta mea/mai mari nu ar cumpăra. Really, decât să cumperi Bravo Girl şi Cool Girl, -- tâmpenii, mai bine afli povestea lui... Marc Jacobs, de exemplu. Sau al unor tipe care au făcut ceva frumos. Care sunt apreciate. Care au grijă de... corpul lor. Şi de aspectul exterior. Pentru că dacă suntem inteligente putem să realizăm limita între exterior şi... interior. Şi ne dăm seama şi care e cel mai important. Doar că... Ţine de respect, bun simţ, atitudine, să te preocupe (în limita normalului)...cum arăţi. Şi în modul bun.
Cât despre preocuparea pentru aspectul exterior... îţi trebuie şi aici inteligenţă. Nu feştindu-te la ochi şi machiându-te, la paişpe ani, punându-ţi un tricou alb sclipicios ultra kitschos şi făcându-ţi părul neîngrijit şi ultra-ars cu placa.

Nu fac teoria feminităţii - n-am vârsta necesară.
Doar că...
girl !

asta e diferenţa între she's got the look şi kitsch.

3 citate - postul nr. 100 !

2009-05-25T09:13:00.004+03:00

Ştim sigur… ….că unele lucruri sunt imposibile.
Tocmai de-aia o să le facem.

“Dacă nu crezi că fiecare zi e frumoasă încearcă să pierzi una”

Nu eşti obligat să câştigi. Eşti obligat faţă de tine însuţi să faci tot ce poţi mai bine în fiecare zi - Marian Wright Edelman

inspiraţie: as always, www.succesdublu.ro

salut ! mă numesc...

2009-05-22T20:49:00.005+03:00

Alle!
Defapt... Alexandra.
Sau Angela. Angi.
spune-mi Alice.

Defapt numele meu real e Alexandra Angela O. Până acum 3 ani, eram Alexandra. Apoi, tehnologia, netul, mess, blabla, am devenit Allessya ( era pe vremea când mămăicile nu puneau nume la copii Alessia, Cassandra, Jessica, şi etc. ). Allessya îmi ziceau şi colegii. Defapt, Alle. Tot timpul am fost Alle...

până când...

m-am gândit la liceu. (habar n-am la ce secţie mă duc). Dar acolo lumea habar n-are că sunt Alle, Allessya, Angela sau MississippiintheMidleofMissouri;
Aşa că m-am gândit să mă prezint altfel.

Alice. Sau văd eu...

Spuneţi-mi nişte nume interesante. Frumoase. Melodioase. Poate chiar numele vostru :), al mamei, al surorii, iubitei.

vară

2009-05-21T21:11:00.004+03:00

Spuneţi-mi ce vreţi, dar la mine a venit vara.
se simte în aeeeeeeer !
A! p.s.: mâine sesiune de poze +)); poate postez şi cu... mine...ceva poze(lol!);
edit: n-am poze .

renunţ. vară

2009-05-19T20:54:00.006+03:00

Am renunţat la scrisul de mână. Era ceva nou, inovator, super, cool, (haide că mă laud eu singură dacă voi nu aţi făcut-o). Totuşi... era obsitor. În anul 2009, e mai simplu să... baţi la calculator. Şi de citit, şi de scris.

Revin...
mi-e dor de vară !

prima oară!
Vreau... libertate. Câmp, flori, rochii, mare, apă, dans, foc, cer, nori, floarea soarelui, prieteni, cărţi, ţară, cântece, hituri, mac, fotografii, sibiu, cluj...

Şi îmi promit: vara asta o să fie super! Fără compromisuri. Fără regrete. Fără să-mi fie dor de ceva ce a fost.
Life goes on. Ba nu! SHOW MUST GO ON.

+ o melodie stupidă. uh la la la.

nimic nou. dor de vară

2009-05-19T20:02:00.007+03:00

3 citate

2009-05-16T20:12:00.005+03:00

[pentru a citi clar, click pe imagine]

blogoscrisoare

2009-05-16T19:51:00.001+03:00

[dacă nu funcţionează, click pe spaţiul alb]

zi frumoasă

2009-05-15T21:08:00.006+03:00

Să mă trezesc în fiece dimineaţă luminat de raza unui zâmbet; să fac o reverenţă zilei, pentru ce-mi va oferi; cu mintea curată să-mi încep munca; să am clar în gând, chiar şi atunci când fac lucruri mărunte, scopul ultim al muncii mele; să-mi întâmpin semenii cu zâmbetul pe buze şi cu iubire în inimă; să fiu blând şi amabil în fiece clipă; să adorm mângâiat de satisfacţia lucrului bine făcut - aşa mi-aş dori să decurgă mereu zilele mele.

Thomas Dekker

A voastră ?

scrisul de mână

2009-05-15T20:09:00.005+03:00

Scrii de mână ? Nu-mi spune că eşti total în era tehnologiei şi singurele chestii pe care le scrii cu stiloul / pixul sunt semnăturile şi... cam atât. Uite ! Tomata cu Scufiţă lansează o expoziţie de mesaje scrise de mână. Anume... " pe o foaie de hârtie, scrieţi de mână un mesaj pentru cineva, faceţi o poză sau scanţi-l şi trimiteţi-l " (...)
Am zis că să trimit şi eu (de ce nu?). Dar habar n-aveam ce. Aşa că mi-am deschis o carte cu citate (da, o carte din colecţia Helen Exley) la întâmplare.
Ah ! Şi chiar am avut emoţii când am scris. Aşa că... nu mă condamnaţi ! ă. plus că niciodată nu reuşesc să ţin un rând drept.

gluma de weekend

2009-05-15T19:37:00.005+03:00

Nu îmi voi face din asta un obicei dar, trebuie să recunosc, din mulţimea (de 3-4) de bancuri pe care le ştiu, ăsta e singurul care e chiar (după părerea altora) amuzant:

glumă despre criza financiară

Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri pe perioada crizei financiare. Ele vor fi oficiate de către preoţi, episcopi şi mitropoliţi.

e destul de macabră, ştiu... dar... +))

15 lucruri ce te fac să te simţi fericit

2009-05-13T19:33:00.007+03:00

1. Să iubeşti.
2. Să auzi, din întâmplare, cum cineva spune ceva frumos despre tine.
3. Să râzi până te dor muşchii feţei.

4. Să simţi ploaia caldă de vară.
5. Să faci un lucru pe care ţi-l doreai de mic.
6. Să mănânci o prăjiturică delicioasă, după o zi epuizantă.
7. Să te sune un prieten să-ţi spuna că îi e dor de tine.
8. Să termini un proiect excelent.
9. Ciocolată
10. Să câştigi un concurs.
11. Telepatia
12. Să afli că cineva ţine la tine.
13. O baie cu spumă, aromată, şi toate celea.
14. Să citeşti o poezie ce ţi-a marcat adolescenţa.
15. Să faci baloane de săpun.

16. ......
puteţi continua voi

Jurnal

2009-05-12T20:54:00.008+03:00

Ştii ce e fain ? Că pot să scriu nişe tâmpenii ca apoi să le şterg.

Nu vă e dor să citiţi un jurnal? Acel gen de jurnal în care pătrundeţi în intimitatea omului, în care aflaţi ce a făcut, unde a mers... picanterii, etcetera. Eu poate nu o să vă ofer chiar genul acela de jurnal.
Poate mi-e dor să scriu despre mine. Poate că nu mai vreau (acum) să scriu despre zile însorite,

fără blog

2009-05-11T18:25:00.003+03:00

Asta/mi propun. Scuzaţi-mă, dar mi-a cam pierit, nu ştiu cum, cheful de a scrie pe blog. Poate e de la vreme.
Aşa că, măcar să fac ceva util:
o săptămână fără blog.
Cum sună?
haideţi că glumesc. Nu chiar o săptămână. O zi, două.
Până atunci... vă recomand nişe articole ce-mi plac. d'ale mele. cele mai bune.
şi vă recomand/rog să comentaţi.
:) măcar atât faceţi pentru mine... în absenţa mea...

iubire

de ce eşti special

pace şi iubire

jurnal

traieste azi ca si cand cel drag ar muri maine

muzica

3 citate

3 citate

2009-05-10T15:19:00.006+03:00

Înlocuiesc pledoaria mea cu cele 3 citate pentru o săptămână mai bună, cu nişte lucruri practice, de zi-cu-zi, bune maniere sau cum vreţi voi să le spuneţi. Sursa: "Cu mănuşi" de Mihaela Nicola;

"Dacă vrei să placi interlocutorului, să stârneşti în urmă-ţi reacţii admirative pentru felul în care comunici şi relaţionezi, e bine să ştii că:

* cea mai importantă parte a dialogului este să ştii să asculţi. Sunt de-a dreptul neplăcuţi cei ce întrerup, vorbesc despre ei, povestesc lucruri de care nu suntem interesaţi, au opinii, soluţii şi sentinţe apăsate pentru orice, se pricep la tot şi la toate

* exersează-ţi obiceiul de a citi o carte pe săptămână. Se va vedea: ideile şi forma pe care o îmbracă atunci când le expui în faţa interlocutorului vor fi mult mai îmbogăţite

* cei mai inteligenţi dintre noi ştiu că adevărul zace undeva la mijlocul unui schimb de idei contradictoriu. Oricât ai fi de înflăcărat să-ţi aperi "adevărul", nu pune mai multă emoţie decât este cazul într-o conversaţie."

capitolul: comunicare; paginile 36, 37, 42

PS: o să fac cum doriţi voi. Aşa că spuneţi-mi dacă doriţi să revin la cele 3 citate.

să vă spun o povestioară

2009-05-08T19:24:00.004+03:00

Când cineva a întrebat-o pe Angelica cum se numeşte, ea a răspuns, timid, "nu ştiu..."; I se părea aiurea să denumeşti pe cineva, cumva. Poate din cauză că toţi se strâmbau când auzeau un nume gen "Ortansia", "Brânduşa". Chiar şi la numele ei, unii ridicau din sprâncene şi făceau o grimasă de compătimire. Poate acum e, mai la modă, să spună că se numeşte Alessia sau Jessica.
Să revenim... Anjelique (franţuzit, sună mai elegant) trăia pe Terra... deci era om, aşa ca mine, şi ca tine. Adevărul e că ea tot timpul s-a simţit mai ciudată. Nu era cea-mai-frumoasă-fată-din-liceu, nici cea-mai-mai-de-nota-10. Nu avea dimensiunile 90-60-90, 1.75 şi nu-mai-ştiu-eu-ce. Nu îşi petrecea timpul alături de fetele populare, nici nu alerga după băieţi.

Ea citea... şi când citea, se pierde în paradisul universului utopic... Condeiul o fermeca. Aşa că a încercat şi ea să scrie. Fiecare cuvânt al ei prindea viaţă... de exemplu, când a scris, o dată, "zefir", cuvintele au fugit şi s-au transformat într-un fluturaş care se juca în părul ei. Aşa şi cu "iubire" şi "licurici". Chiar şi cuvântul "micuţ" a început să danseze, jovial, în faţa ochilor ei.
Cred că de atunci, de la Angelica, cititul este îmbrobit cu magie.
Ah! Dar cât de puţini se lasă vrăjiţi...

Lepşe 3 în 1

2009-05-07T21:58:00.006+03:00

Nu am avut timp să onorez nişte lepşe. Aşadar, tnx: Graţiela, Geo, Unguru'.

Aşadar, în ordine aleatorie:

LEAPŞA NUMĂRUL UNU

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi la tine?
Trebuie să schimb ceva? Neaparat?
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
"Jurnalu" - The Notebook
3. Ce ai desenat ultima oară? (pe hartie)
hippyozări
4. De cate ori ai spus “Te urăsc”?
Eu nu urăsc pe nimeni.
rectific: aproape în fiecare zi i-o zic lui Voina
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Încă nu m-am identificat pe mine. Totuşi, cu Marianne din Raţiune şi simţire (Jane Austen). Câteodată chiar cu Elinor. Nedefinită.
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Tot mai bine.
7. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
Je ne sais pas!
"Fait moi un bon thé, j'ai une histoire á te raconter".
8. Descrie în 3 cuvinte o persoană dragă ţie:
nu pot!
9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit, am visat la... une belle histoire... impossible!

LEAPŞA NUMĂRUL DOI

Numeste un moment din viata ta cand ai plans de bucurie.
Uau! Cred că nu am plâns de bucurie până acum. Sau, dacă am făcut-o, am păstrat momentul acela undeva, înăuntru, astfel încât poate o să-mi amintesc cândva, la momentul potrivit.

Numeste un lucru de care esti mandru.
Mândria e un păcat. ~~păcatul meu preferat~~ .

Care este scopul tau in viata.
O să aflaţi atunci când voi lua Premiul Nobel pentru acea chestie...

Cum te relaxezi?
Sunt relaxată.

Crezi ca esti o persoana norocoasa?
Thank God yes! Yes, yes, yes!

De ce te enervezi de cele mai multe ori?
Mă enervez când nu-mi iese ceva cum vreau eu.

Cum scapi de nervi?
Să vedem... Beau ceai. Yoga. Încerc să fac asta înainte de a arunca cu toate lucrurile din jur. Sunt rea la nervi.

Ce lucru aiurea ai face de nervi?
Nu sunt Lefter.

LEAPŞA NUMĂRUL TREI

SUNT ... încă nu sunt.

AŞ VREA.... să fim.

NU-MI PLACE ... stressul, indiferenţa...

MĂ TEM .... să mă trezesc din vis.

AUD .... une chanson.

ÎMI PARE RĂU..... că nu pot să fac totul perfect.

DANSEZ.... mă împiedic.

NICIODATĂ... ba nu.

RÂDEAM... mereu în preajma cuiva...

PLÂNG CÂND... nu vreau să plâng! la ce ajută?

NU-MI PLACE DE MINE PENTRU CĂ... nu-ţi spun ţie de ce.

SUNT CONFUZĂ.... all the time.

AM NEVOIE.. de...

AR TREBUI.. n-ar trebui.

Menţiune: also tnx grapfruits pentru leapşa despre realţii... dar... i think i can't answer at this :D

Anunţ mai târziu la cine transmit lepşele, mai departe.

eu... nu ştiu

2009-05-05T16:26:00.008+03:00

mă caut.

încep săptămâna altfel. învăţ. nu, nu din manuale şi caiete. ci din viaţă. greşesc. trec mai departe. nou. ce îmi place e că pot să-mi dau seama ce fac. şi dacă nu îmi place, vine schimbarea.
cum spuneam: încep săptămâna altfel.
aşadar.

* mă duc să văd un film
* să citesc "la răscruce de vânturi"
* să citesc din caietul de română... că ... am teză.
* să beau ceai verde
* yoga
* someone else
*să...

metamorfoză.
vreau să...mă găsesc.

Jocuri politice stupide ( boicotarea tezei unice )

2009-05-04T18:59:00.012+03:00

Luaţi-vă toţi de profesori, că huo, că nu le pasă, sărmanii de voi, bieţii, prin ce dramă, prin ce tragedie treceţi, sărăcuţii, că se intârzie teza!
Nu zău !
Trebuie să fii un elev mediocru care vrea să pară inteligent (şi nu e) să critici profesorii. Pentru ce? Pentru că merită un salariu ceva mai bun decât al unui vânzător, pentru că merită un trai cel puţin decent?
Dar cine e de vină? Cine e de vină că ~~doamna~~ ministru al învăţământului promite o creştere fabuloasă a salariului, că toţi motanii suiţi la conducere asigură că vor aduce marea cu sarea. Nimeni din aceşti oameni politici nu fac nimic. Nimic. Nici măcar de bun simţ, de obraz, de onoare.
Am citit undeva, pe un blog, n condamnări ale profesorilor. Că ce, că ei n-au copii în clasele VII, VIII, şi d'aia au făcut grevă. Nu zău. Dar că profesorii au proprii lor copii, nu s-a gândit nimeni?
Vina aparţine oamenilor din stat. Nu ştiu să jignesc, dar, dacă aş avea talentul ăsta, aş face-o.
Dacă e criza, de ce nu e valabilă şi pentru cei din sectorul bugetar...
Statul îşi bate joc. Aşa cum politicienilor nu le pasă de generaţia tânără.
Mi-e silă. Mi-e silă de politică şi de politicieni.
Sper ca profesorii să primească o mărire de salariu. Nu merită să treacă prin astfel de situaţii. Într-un stat civilizat, nu ar trebui să se treacă prin astfel de situaţii.

concluzie: nu mă veţi vedea în politică prea curând.

3 citate

2009-05-03T18:35:00.002+03:00

Another guest post, écrit par Rien Spécial (mihnea)

Intrucat Alle este plecata, se pare ca trebuie sa postez eu cele 3 citate pentru o saptamana mai buna. Dupa lungi cautari virtuale, m-am hotarat la urmatoarele :

" Regardless of how you feel inside, always try to look like a winner. Even if you are behind, a sustained look of control and confidence can give you a mental edge that results in victory "

( Arthur Ashe )

" What we do for ourselved dies with us. What we do for others and the world remains and is immortal "

( Albert Pine )

" Il n'est rien de réel que le rêve et l'amour. "
( Anna de Noailles )

O saptamana placuta !

Phaidros ( sau despre frumos )

2009-05-02T20:17:00.009+03:00

guest post, scris de rien special (mihnea)

In fiecare zi, viata ne arunca in cale o multime de lucruri pe care noi
le catalogam ca fiind " frumoase ". Poate le vedem o singura data in viata sau poate trecem zilnic pe langa ele, fara a stii cat ne sunt de dragi. Constatam doar, dupa o perioada de timp, ca ne lipsesc. Despre lipsurile fiintei umane sunt multe de zis ; nu ne-ar ajunge 9 vieti sa discutam doar despre ele. Defapt, nu sunt sigur daca ne-ar ajunge 9 vieti sa ne descoperim lipsurile.

Originalitatea este cu siguranta unul dintre multele calitatati de care omenirea duce lipsa. Pentru ce sa fii original daca nimeni nu te remarca ? Cotidianul infrange intotdeauna orice incercare de emancipare a unei flacari launtrice, iar in final, constati ca totul e in zadar. Marin Sorescu spunea ca " lumea se inchide atat de bine intre aceste doua coperti ". Sa fie oare aceste doua coperti banalul si autenticul ? Din nefericire, oamenii nu cauta frumusetea nici macar in aparenta lucrurilor simple, daramite sa incerce sa fie originali.

Avem insa de-a face si cu persoane originale. In ciuda acestui fapt, din talentul lor se intrupeaza alte fiinte ce vor a fi originale. Insa, acestea nu stapanesc prea bine arta autenticului, ci doar se multumesc a imita ceea ce a avut succes. Oare lumea nu s-a saturat de imitatii jalnice ? Dureros este insa faptul ca aceste copii nereusite mai au si dorinta de a se afirma, de a se folosi de sensibilitatea ce se strecoara in condeiul altuia pentru a deveni celebri.

Ceea ce m-a atras la blog-ul acesta a fost pur si simplu originalitatea lui. Vorbeste despre lucruri simple, dar le prezinta intr-o maniera unica : cotidianul devine original printr-o simpla manuire a penei de scris ( fie ea si virtuala ), iar fiecare rand citit iti descatuseaza sensibilitatea. Uimitor este insa ca inca exista persoane inzestrate cu fructul arhetipului, ei privind dincolo de aparente. In universul virtual, poti plagia orice, mai putin frumosul artistic. Leon Stein spunea ca " avand in vedere ca in lumea asta sunt foarte putine persoane inzestrate cu originalitate, in ochii acelei mari majoritati care considera ca are ceva de spus, exista o omogenitate covarsitoare " . Mai simplu spus, toti oamenii sunt la fel, dar cei originali razbesc, dar de ei se agata " falsi admiratori ", ce profita in scop propriu. Cred cred ca lumea asta poate deveni mai buna numai prin persoanele care vor, cele care se alatura si cele care aproba. Numai bine !

Am doar 18 ani

2009-05-02T14:10:00.006+03:00

De astăzi, colaborez cu Amdoar18ani.ro !
O să puteţi citi acolo ce mai scriu (în limita timpului şi stocului disponibil).
Uraţi-mi succes!
să revin: iupiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !

despre critică

2009-05-01T20:15:00.014+03:00

Walter Anderson ne-a dat un sfat de aur: Lăudaţi cu însufleţire, criticaţi moderat.

Cuvintele mizere nu aduc nimic bun... în schimb, cuvintele frumoase, da. Veţi vedea voi ce.
Desigur, sunt situaţii în care nu eşti de acord cu ceea ce vezi, ori auzi. Hai să zicem că te agasează, enervează. Dar îi poţi spune celuilalt frumos, fără să-l faci să se simtă prost. Punctul de vedere poate fi exprimat şi înţeles şi într-o manieră nesupărătoare. Ca de exemplu, "nu sunt sigur că sunt de aceeaşi părere, dar sunt realmente interesat să aud cum ai ajuns la asta"... Fără un ton ironic. Şi, cel mai important, dar şi cel mai greu: gândeşte-te de două ori înainte să zici ceva. Mereu încerc asta. E dificil, dar atât de important.
Expresiile de genul "criticile sunt constructive", "eu am dreptate, încerc să-l ajut, nu înţeleg de ce s-a supărat", sunt doar o scuză câteodată penibilă. Cum ar fi să-ţi găsească cineva nod în papură? În orice faci, oricât de mult te străduieşti.
Sau cum ar fi ca atunci când cineva se simte bine, e el, tu să îi arunci o privire ironică dezgustată. Detest privirile ironice dezgustate. Poate soluţia ar fi mai simplă: să-i vorbeşti frumos, să-i explici ce te deranjează, sau, să-l suporţi. Poate că aşa l-ai cunoaşte cum e el adevărat, fără să-i fie teamă de dezgustul tău. Fără să-i fie teamă că nu-l placi, pentru că şi "a place" celorlalţi consolidează încrederea în sine.
Poate... Poate că dacă am fi mai toleranţi... Poate că dacă am fi mulţumiţi şi fericiţi cu noi înşine, aşa cum suntem noi, i-am înţelege şi pe ceilalţi. Le-am înţelege neghiobia, entuziasmul, nervii, strălucirea... simplitatea, complexitatea. Poate că atunci nu ar mai fi nevoie să criticăm.

p.s.: vă recomand cu toată căldura blogul www.succesdublu.ro, care mă inspiră şi îmi oferă, câteodată, chiar răspunsuri. Îl găsesc ca o rază de soare a scriiturilor :)

azi am fost eco !

2009-05-01T16:03:00.016+03:00

...cel puţin aşa cred.

pe scurt: ne-am strâns o grămadă de oameni, şi am plantat, conform realitatea.net, 20.000 de puieţi de salcam, pin, molid şi larice, pe o suprafaţă de 6,7 hectare.
Eu am plantat doar 3 copăcei. Unul din ei are şi plăcuţă cu numele. Aşa că peste câţiva ani, mă duc să văd dacă s-a prins şi a crescut "copăcelul meu".
M-am simţit bine. E un sentiment plăcut să contribui (chiar şi puţin), la acţiunile ecologice. Am prins gustul, aşa că de abia aştept alte activităţi de genul.

p.s.: eu nu apar in nici una din poze, asa ca shhhht. aaa. cred ca in penultima poza imi apare parul, atat.

hai să fim eco

2009-04-30T20:21:00.007+03:00

Eco e singurul trend care chiar îmi place. E vorba de ... Planeta noastră! Adică locul în care ne trezim, respirăm, alergăm, ne plimbăm, iubim, ne certăm. E casa noastră, mare.
Cu o floare nu se face primăvară. Şi ăsta-i motiv să nu faci nimic? Toţi gândesc aşa. Greşit. Suntem tineri, trebuie să ne implicăm. Şi, cum zicea Barack Obama sau nu-ştiu-cine: We can change the world!

Mâine, dacă nu plouă, mă duc la plantat (cu şcoala) puieţi.

I'll be Eco !

pentru mai multe detalii despre campania foarte faină "MaiMultVerde", click pe banner

love & peace

spune-mi ceva frumos

2009-04-29T20:29:00.008+03:00

neatenţia naşte monştrii

2009-04-29T20:12:00.005+03:00

Începe să mă enerveze că-mi pierd tot felul de lucruri pentru că nu mai ţin minte unde le-am pus.

Concluzie: fiţi atenţi ce faceţi cu lucrurile voastre.

La mine pe strada...

2009-04-28T21:12:00.006+03:00

La mine pe stradă nu e nevoie să mă uit la fotbal. La fiecare meci important, sunt anunţată de strigăte disperato-barbare. Ştiu şi când dă cineva gol. Acum câteva minute, nişte "huăăăăăăăăăăăăăăăăăăă" m-au anunţat. E ca un fel de twitter.
Ce frumos.

zile proaste

2009-04-28T20:22:00.006+03:00

Ţin să vă anunţ că toate merg bine. Sau nu. În fine, trecând peste faptul că am avut cele mai proaste şi cu faţa-la-cearceaf zile, mâine dau test la istorie. Îmi place istoria, e un fel de poveste. În schimb, neuronii mei s-au agitat foarte tare când au avut de citit anii ăia. Mulţi. Foarte mulţi, foarte fără logică. Îmi place cartea de istorie, că inversează anii. Că e mai mişto să scrie prima oară de o chestie ce a avut loc în 1946, şi la lecţia următoare să zică de altă chestie din 1944. Tre' să fac cumva să ţin minte toţi anii ăştia. Şi, totuşi, dacă mă supără, îi las baltă. Pe principiul, nu-s robot, dom'le, lasă-mă-n pace!
Nici acum nu înţeleg folosul ţinerii minte a datelor. Înţeleg, să ştii că al doilea război mondial a început pe 3 septembrie 1939, şi s-a terminat pe 2 septembrie 1945. Mai ţii minte data la care Romania a făcut nu-ştiu-ce, încă o mare luptă, şi data Conferinţei de Pace de la Paris. Altceva ??? Cu ce mă ajută pe mine, în viaţă, că ştiu că pe 7 decembrie 1941, Japonia a făcut atacat SUA. Sau că în 13 aprilie 1941, are loc un pact Japono-sovietic. Mai am multe dileme istorice cărora nu le pot găsi logica. Nu că eu aş sta bine cu logica, sunt praf la ea. Aşa cum sunt praf la desenat, la trasul liniilor cu liniarul, care-mi ies tot strâmbe, etcetera.
Nu am timp. Nu am timp să citesc, să cânt la pian, să blogăresc. Ne auzim mâine seară, când termin cu testul la istorie, să mă pot bucura şi eu de alte chestii.
Aveţi grijă de voi! Papa...

psihologia invingatorului... cel adevărat

2009-04-26T23:05:00.004+03:00

Aflu că un tip, un anume X, a participat şi el la olimpiada la materia Z. Şi a luat locul 2. Şi profa tipului acela i-a zis că mama celei de pe locul 1 (respectiv eu) e profesoară. de materia Z sau nu, asta nu ştiu, nu contează.
De câââââââte ori am mai auzit fraza asta! Tacsu lu' ăla de pe locu' 1 are relaţii la... mama primului e defapt inspectoare la... Şi profesoară.
Şi nu e.
Mama nu e profă, inspectoare, detectiv, ministru, etc.. Poate nici mama/tata/unchiu/mătuşa altora.
M-am săturat de psihologia asta "învingătoare", câteodată specifică românului (scuzaţi generalizarea). M-am săturat de datul vinei pe altcineva doar pentru ca e mai bun sau a avut mai mult noroc. Înţeleg că există cazuri de corupţie, şi de ele m-am săturat. Dar nu înţeleg lipsa de sinceritate a anumitor profesori/persoane simple, care preferă să "dea vina" ... Hai să dăm vina pe Bill Gates că n-avem bani. Desigur, vina e a lui Năstase că nu suntem genii. Hai să dau vina. Că mă simt mai bine.

Notă: articol scris în stilul meu specific încurcat. dacă nu înţelegeţi nimic, e vina voastră, desigur.

3 citate

2009-04-26T21:32:00.002+03:00

Omul nu poate accepta să se târască dacă simte un impuls să zboare.

(Hellen Keller)

Strig-o, canta-i, iubeste-o, toate deodată, acum, de fiecare dată!
(Annie Dillard)

The people who are crazy enough to think they can change the world are the ones who do.

O săptămână uşoară !

alinturi

2009-04-25T17:33:00.006+03:00

Lasă-mă să fiu sinceră! Ador alinturile! Cred că nici ţie nu-ţi displace când cineva îţi vorbeşte frumos, drăguţ, sincer, cu drag.">:D<" (ador emoţul ăsta); Cred că nu ţi-ar displăcea să ţi se adreseze colegii cu "măi puiule... nu doreşti nimic?", "mi-a fost doooor să vorbim". Ce ar fi dacă am vorbi toţi, unii cu alţii, blând, dulce, frumos?

notă: îmi displac total aceste alintări folosite doar ca să dea bine... Da, mă enervează tot ce e fals, zis doar pentru a te pune bine şi a părea "drăguţ".

bloggingul din placere

2009-04-25T15:07:00.010+03:00

1. bloggingul ca job

Un blogger mic a vrut să renunţe la blog. Sau mă rog, traficul i-a scăzuuut, n-a mai prea postat, şi s-a gândit să-l închidă. În fine, tot atât de rapid s-a răzgândit. M-am uitat şi eu la comentariile de la postul lui, şi era unul care zicea că bloggingul trebuie să fie din plăcere. că nu e job.

2. blogul meu

Yup ! Eu scriu din plăcere. Dar mi-e oleacă jenă când nu scriu articole bune, când n-am chef + lene să scriu... Ştiţi voi... eu stau prost cu inspiraţia...
Şi de aceea mă gândesc de două ori înainte să postez ceva. Adică: să scriu despre ce am făcut azi, să postez o melodie, să-mi continui pledoaria pentru pace şi iubire ? Întrebarea asta mi-o pun dintr-un singur motiv: dorinţa mea ca acest blog să contribuie (veţi zice că nu se face primăvară cu o floare...) la o lume mai bună... să vă binedispună, bucure, pe voi...

3. uimitor de sincer

În ultimul timp m-am ocupat de blog, am comentat, mi-am făcut oleacă reclamă, ca să afle lumea de blogul meu (că nu au cum să viseze noaptea linkul)... So, locul 171 în zelist care e u.i.m.i.t.o.r. (şi, totuşi, irevelant) pentru mine mă aştept să scadă joia viitoare... (cata sinceritate!)

4. învăţăm

Oricum ar fi, de acum, pot zice că am crescut. Şi mi-a trecut şi mie dorinţa de a închide blogul (pentru cei care ştiu...). Cum zicea Mihaela... în blogosferă nu se poate să nu existe şi ghimpi. Trec peste jigniri. Şi învăţ! că...

"ce nu te omoară te întăreşte"

spune-mi ceva frumos

2009-04-24T23:39:00.007+03:00

Beatles - Strawberry Fields Forever \

Twitter.

Exerciţiu de dicţie

2009-04-24T21:19:00.007+03:00

am aflat un exerciţiu interesant pentru dicţie:

@ zi in fiecare dimineata: Trinidad and the big Mississippi and the town Honolulu and the lake Titikaka. The Potokatepete is not in Canada, rather in Mexico, Mexico, Mexico.
Zi din ce in ce mai repede, iar cand ai impresia ca merge bine, ia un creion in gura sau o pietricica si deranjeaza limba cand vrea sa pronunte cuvintele corect. Ai sa vezi rezultatul dupa ceva timp. E uimitor.

Exerciţiul 1
- bra
- bre
- bri
- bro
- bru
- bră
- brî

Exerciţiul 2

Pila-n pungă, punga-n pila, pilălău cu pila lungă pileşte pila pili cu pila lungă pe
dunga pili până când punga-n pilă a pilit pila pilită-n dungă.

Exerciţiul 3
- vra
- vre
- vri
- vro
- vru
- vră
- vrâ

Exerciţiul 4
- jra
- jre
- jri
- jro
- jru
- jră
- jrâ

Exerciţiul 5
Capra neagră-n piatră calcă,
Cum o calcă-n patru crapă!
Crapă capul caprii-n patru,
Cum a crăpat piatra-n patru!
Capra neagră calcă-n clinci,
Crapă capu caprii-n cinci
Cum a călcat capra-n clinci.
Capra paşte lângă casă
Capu caprii crape-n şase!
Capra noastra n-are lapte
Crapa-i-ar coarnele-n şapte!
Capra-n piatra a calcat
Piatra-n patru a crapat,
Povestea s-a terminat!

Exercitiul 6
Până când a cărămidărit cărămidarul pe cărămidăriţă, a cărămidărit cărămidăriţa pe cărămidar la fel cum ar fi vrut cărămidarul să cărămidărească pe carămidăriţă-

Exercitiul 7
Cosaşul Saşa când coseşte, cât şase saşi saşul coseşte. Şi-n sus şi-n jos de casa sa, saşul coseşte şi-şi spune sieşi: sunt Saşa Cosaşul care cât şase saşi coseşte şi-n sus şi-n josul casei cât şase case.

Scurte indicaţii:

- exersează fiecare exerciţiu în parte
- repetă fiecare exerciţiu (10-20 de ori)
- trebuie să încerci să-l spui cât mai repede.
- printează exerciţiile pentru a le putea exersa mai uşor
- învaţă-l pe de rost şi rosteşte-l repede fără să-l mai citeşti
- reia exerciţiul după câteva zile

Acest set de exerciţii sunt specifice tehnicilor actoriceşti. Ele au o largă aplicabilitate, fiind utile prezentatorilor TV, oamenilor politici şi de ce nu oamenilor care doresc să-şi imbăntăţească dicţia.

Partea a II-a preluata de pe:
http://www.traininguri.ro

Personal: Eu mi le scot la imprimantă şi le exersez.

a trai frumos ?

2009-04-23T21:19:00.011+03:00

update:

Voi trăiţi frumos? Se mai poate trăi astfel?

pace şi iubire !

all the small things

2009-04-23T19:27:00.008+03:00

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Copăcelul acesta e numit "Copacul fericirii".

Statistici

2009-04-21T17:17:00.008+03:00

Update: fericireeeeeeeeeee !
visul in legatura cu blogul mi s-a implinit !

Dragilor, în ultima săptămână, www.mademoisellealle.blogspot.com a cunoscut o perioadă fertilă şi fericită din punct de vedere al statisticilor. Anume:

astăzi, blogul împlineşte 1 lună şi 2 săptămâni
64 postări
Joi, 16 aprilie, am avut 230 de vizitatori unici.
Pozitia in ZeList: 702
Pozitia in BlogRank: 176
Total comentarii: 440 (în jur de)

Vă mulţumesc vouă !

* Pace şi iubire ! *

Ultima achiziţie

2009-04-20T18:05:00.007+03:00

Sunt foarrrrrte fericită; recent am achiziţionat nişte super-cd-uri ! (OMG.OmG.omg!)

Primul CD, care e absolut....absolut....absolut...nu ştiu cum să-i zic!

PAVAROTTI / DUETE

Pavarotti în duet cu Bono, Elton John, Andrea Boceli, Bryan Adams, Zucchero, Frank Sinatra, Bon Jovi, ş.a.m.d.

Al doilea CD e...

BEST OF RICHARD CLAYDERMAN

Cuprinde: Ballade pour Adeline, Let it Be, Another day in paradise, Time to say goodbye, Ebony and Ivory, etc.

Adică melodii super-cunoscute, cântate la pian.

P.S.: sper că nu sunt singura ciudată care mai ascultă operă; mă rog, vă iau uşor...
P.S.2: vi le rrrrecomand cu toată plăcerea.

P.S.3: domnul youtube zice:

Cele mai frumoase reclame

2009-04-20T17:18:00.003+03:00

...după părerea mea

1. orange 2008

2. vodafone 2007

3. orange 2009

J'adore !
şi, cred că reclamele preferate, la fel ca muzica preferată, ne reprezintă...

3 citate

2009-04-20T00:07:00.005+03:00

“Nu există vânt favorabil pentru cel care nu ştie încotro merge”

"Niciodată nu e prea târziu să fii ceea ce ai putea fi" (George Eliot)

"Dacă vrei ceva de la viaţă, trebuie să mergi să obţii acel ceva" (Renee Scroggins)

Revin la obiceiul meu de a posta citate înainte de a începe o săptămână nouă. Preferatul meu este al doilea.

2009-04-18T21:47:00.005+03:00

Paşte fericit !
Hristos a înviat !

Blog-roll

2009-04-16T15:00:00.008+03:00

pagină în construcţie;
aici sunt blogurile pe care le citesc, care-mi plac, care mă fac să mă simt bine.
nu fac link exchange numai dacă îmi place blogul tău.

adrian soare
adrian ciubotaru

makavelis
mycelticdreams

pyuric

si blondele gandesc
tomata cu scufiţă
subiectiv
zoso

Contact

2009-04-16T14:04:00.004+03:00

Dacă ai nevoie de mine, vrei să mă saluţi, întrebi ceva, să-mi urezi o zi frumoasă sau habar-am-eu-ce, mă găseşti la:

Y!d: mademoiselle.alle
e-mail: mademoiselle.alle@yahoo.com

De ce eşti special

2009-04-16T12:09:00.003+03:00

Tu... omule! Eşti aproape o lucrare de artă, o capodoperă. Zefirul înmiresmat al unei dimineţi superbe de primăvară, alături de soare, îţi mângâie privirea şi se joacă în părul tău tânăr, sănătos. Ochii tăi... ai observat că au floricele atent desenate, parcă de vreun pictor ilustru ? Priveşte la cei din jurul tău...Prin câte probleme trebuie să fi trecut, câtă mâhnire şi durere trebuie să le fi umbrit sufletul. Şi totuşi, iată-i zâmbind !

Ştii... în ziua aceea când i-ai zâmbit acelui om... ştii câtă bucurie i-ai creat ? Sau, când acea copilă era tristă, speriată, tu i-ai spus că "totul va fi bine", şi i-ai dat speranţă ? Dar în ziua în care toată lumea era mâhnită, şi ai apărut tu, deodată, surâzând, luminând parcă şi feţele celorlalţi ? sau când le-ai făcut o surpriză plăcută părinţilor tăi, sunându-i şi întrebându-i de sănătate, ca apoi să-i vizitezi şi să-i îmbrăţişezi cu drag ? Poate că nu mai ţii minte ziua în care te-ai oferit să iei tu toate problemele celorlalţi, şi să le rezolvi, pentru tine efortul fiind mult mai mic. Sau când ai salutat-o şi ai amuzat-o pe acea femeie, făcând-o să uite de probleme, şi-aşa atât de tristă datorită turnurii neaşteptate a vieţii.

Ah... de aceea cred eu că eşti special, omule !

small hours şi ceai verde

2009-04-16T11:21:00.009+03:00

Ştii tu... Câteodată, parcă dispare cheful să faci ceva, parcă şi timpul ţi se împotriveşte. Şi atunci, nu îţi rămâne decât să alegi între a sta neclintit, degeaba, SAU să faci totuşi ceva...timid. În momentul acesta, eu mă simt cât se poate de lipsită de forţă. Bine, eu sunt total pe lângă tot ce înseamnă sport, şi poate de aici se trage lipsa de energie. Dar, există soluţii, mereu ! Aşa că mi-am cumpărat un ceai verde mega-super-tare (că a fost şi scump, deci trebuie să fie mega-super-tare), care ajută la .... (aici să-l lăsăm pe domnul google) :

combat radicalii liberi produsi de poluare, fum de tigara, gaze de esapament, ultraviolete;
i exercita un efect de stimulare nervoasa;
stimuleaza arderea grasimilor, are proprietati diuretice;
protejeaza impotriva stresului;
Substantele aromatice dau o savoare deosebita ceaiului.

Să revin. De câteva zile mă cuprinde o sete enormă... de cunoaştere (ha!).
Adică, vreau să ştiu... tradiţia şi istoria fiecărei ţări, limba rusă, maghiară, italiană, turcă, arabă, chineză, să ştiu toate legendele, personajele mitologice, ce reprezintă fiecare zeu, cum se numesc florile, despre Mecca, despre Egipt, despre faraoni, despre fizică, despre cum s-a creat lumea, despre...

şi, in momentul acesta, mi-aş dori să fi fost un copil mega-inteligent care să ştie toate astea...

Astfel, mă retrag la ceaiul meu verde, citesc câte ceva de pe hotnews.ro (ştiţi că mă pasionează presa!), de pe nişte bloguri tare drăguţe, şi... aştept vreo muză care să-mi inspire latura artistică (nedesluşită încă). A! Şi încă ceva: eu niciodată nu mă plictisesc. Cum spunea Oscard Wilde... "Exista un lucru groaznic in lume, un pacat de neiertat: plictiseala".

Ultima carte citita: După funeralii

2009-04-15T22:15:00.006+03:00

"După Funeralii", de Agatha Christie, completează seria de delicii literare ale autoarei. Personal, mi-a plăcut, deşi, la început, am privit cu reticenţă povestea. Moartea unchiului Richard, ce lasă în urmă o avere uriaşă nu crează urmă de îndoială că nu ar fi fost din cauze naturale, până când Cora pune întrebarea: "Dar, totuşi, a fost ucis, nu?". Moartea violentă a acesteia conturează planul criminalui.
"Aflat într-un impas, domnul Entwhistle solicită ajutorul unui vechi prieten, micul şi excentricul detectiv Hercule Poiroit. În paralel, servitoarea Corei, Anne Gilchrist este otrăvită cu arsenic, reuşind însă să supravieţuiască.
Toate evenimentele sugerează o legătură între moartea lui Richard şi cea a Corei. Ştia Cora ceva ce nu trebuia aflat? Şi ce i s-a părut ciudat lui Helen Abernethie în seara în care a fost citit testamentul cumnatului ei? Misterul pare de nerezolvat, în condiţiile în care în cercul de apropiaţi a lui Richard toţi ar fi avut de câştigat de pe moartea acestuia."
Finalul este unul imprevizibil, şi dovedeşte, încă o dată, de ce merită să citeşti cărţile Agathei Christie.

{ articol inspirat oleacă de aici - ghilimelele}

pace si dragoste

2009-04-15T17:31:00.006+03:00

Eu am un principiu... mai aiurea, asa. Nu e o chestie hippioată, e ceva în ce cred: în pace şi dragoste.
Orice lucru se poate rezolva dacă există pace şi dragoste între oameni. După părerea mea, şi chestiunile politice, educaţionale, financiare, s-ar rezolva. Numitorul comun ar fi iubirea, care ar duce la înţelegere. Când e înţelegere şi pace, orice prioritate şi chestiune si poate analiza astfel încât să se obţină resurse la superlativ.
De exemplu, când doi oameni se ceartă, neuronii ăia se agită şi fac creierul să nu mai funcţioneze cum trebuie, să acţioneze pripit, agresiv. Dar când între doi oameni există înţelegere, totul se rezolva pe cea mai bună cale. Şi atunci nu ar mai exista războaie. Şi tâlhării. Poate că nu ţine de educaţie, ci de ceva de acolo, din interiorul nostru... ceva ce ne face oameni.
Nu ştiu, poate că mă voi gândi mai mult la chestia asta, da' după părerea mea soluţia, pentru planeta asta şi-aşa vai-de-capul-ei, este dragostea şi pacea.

schimbare

2009-04-14T13:23:00.004+03:00

am schimbat faţa blogului.
din nou.

şi template-ul acesta chiar îmi place :]

util

2009-04-13T22:05:00.009+03:00

un articol de'al lui zoso ce-mi place: [click - - - Bloggeri vechi si bloggeri noi]

p.s.: nu prea sunt acasă în această perioadă, aşa că scuzaţi-mi lipsa de articole.
sincer, mi-e dor să scriu ceva ce-mi place, cu adevarat; promit sa revin.

Viata la tara

2009-04-13T11:55:00.014+03:00

VIAŢA LA ŢARĂ... primăvara

A venit vacanţa.
Asa că m-am dus la bunici. Şi am adus şi câteva poze...
Vă las pe voi să decideţi care e mai frumoasa, acum: viaţa la oraş sau la ţară;

Despre blogul meu (II)

2009-04-11T18:49:00.006+03:00

Blogatu a lansat un concurs dragut; tema zice ca trebuie sa-mi descriu blogul.

1. Data naşterii, locaţia şi alte celea
http://www.mademoisellealle.blogspot.com a luat naştere (în urma unei scântei a creierului meu) pe 7 martie 2009, sâmbătă. Locaţia? Marea lume a Internetului, cu tatăl blogspot (deşi câteodată mă întreb dacă nu e mai fain pe wordpress). Mademoiselle Alle vine de la mademoiselle (care-mi place tare cum sună) şi de la Alle (adică eu).

2. Chestii serioase
Tema blog/ului este una destul de veselă, albastră (da, ignorand rufele... are norisori draguti). Titlul este "alle", iar mai jos, ca subtitlu, este scris "haideţi să face lumea mai bună - 14 ani" { acesta fiind, defapt, şi mottoul blogului meu, ... }. Informaţiile sunt dispuse pe două coloane. În partea stângă se află scrise articolele, care sunt însoţite, deseori, de imagini şi/sau o melodie (embed de pe trilulilu). Comentariile pot fi introduse de oricine, însă, înainte de publicare, ele trebuie acceptate de mine (moderarea comentariilor), pentru a le gestiona mai bine. Numărul maxim de articole pe pagină este de 10. Sidebar-ul drept conţine: poziţia mea în zelist (sub titlul puiuţ de blog), un contor ce arată numărul vizitatorilor totali (+ câţi sunt online, etc), reclamele (folosesc Google AdSense... până acum 0,08 $ câştig :lol:), contactul, care conţine adresa mea de e-mail, ID-ul de Yahoo Messenger, contul meu de Twitter şi de Youtube. Deasemenea, în partea dreapta se mai află lista blog-urilor pe care le lecturez, arhiva articolelor mele, o poezie (Avem timp - Octavian Paler) ce îmi place tare mult, şi din care se pot extrage multe învăţături; profilul meu; nişte sfaturi despre "cum să îţi începi ziua bine", etichetele (adică subiectele despre care am scris), şi o aplicaţie care arată din ce zonă a ţării şi a lumii vin vizitatori pe blogul meu.

3. Articolele mele
Eu scriu despre ce cred, despre ce văd, despre ce-mi place, despre ce am auzit; astfel, se oscilează între categoria personal şi divertisment. Scriu, o dată pe săptămână, o filă din jurnalul meu din acea zi. Deasemenea, în fiecare duminică public 3 citate (ca să am o săptămână frumoasă) . Din articolele mele simple, încerc să extrag nişte învăţături şi imbolduri morale... chiar dacă articolul respectiv vorbeşte despre un domn portar sau despre vreme. Unele dintre scrierile mele conţin expresii naive, poate din cauza că EU le scriu. Poate părea un blog copilăros, mai ales că eu nu fac parte din categoria de bloggeri care scriu despre ce a mai făcut Google, sistemul X, informatică, IT, etc.

4. Cui îi este destinat blogului
Tuturora.
Indiferent de varsta. Si mai ales acelora care n-au uitat sa fie copii.

PS: este primul concurs din blogosfera la care particip... sper ca blogatu sa-mi poarte noroc.